2 Căci dacă se căsătorește, Femeia care-i măritată, De-al ei bărbat, este legată, Prin Lege, numai cât trăiește Bărbatul; ea se pomenește A fi de legea-i dezlegată, Când soțu-i moare. Astfel, iată,
2 O femeie căsătorită este „legată” de soțul ei atât timp cât acesta trăiește. Dar dacă el moare, este „dezlegată” de legea care reglementa relația cu fostul ei soț.
2 Căci femeia măritată, câtă vreme trăieşte bărbatul ei, este legată prin Lege de el, iar dacă îi moare bărbatul, ea este dezlegată de legea căsătoriei.
Că dacă se căsătorește – Atâta timp cât îi trăiește Soțul, cu care-i măritată – Cu-n alt bărbat, ea e chemată Preacurvă. Însă, dacă moare Primul bărbat, nu este oare, De către Lege, dezlegată? Ba da, și-n urmă, măritată Dacă va fi cu-n alt bărbat, Acest fapt nu-i considerat Precum că este drept curvie, Iar ea, preacurvă, n-o să fie.
Dar iată – frații mei iubiți – Am fost – de Lege – izbăviți, Căci morți suntem – se înțelege – Acum, față de astă Lege, Care – așa cum ați văzut – Neîncetat, robi ne-a ținut. Dar izbăviți, noi ne găsim Și trebuiește ca să știm, De-acum, într-un duh nou, mereu, Să Îi slujim, lui Dumnezeu, Nu după slova dovedită Că a ajuns a fi-nvechită.”
Femeia care-i măritată, De-al ei bărbat, este legată, Neîncetat, de către Lege, Cât va trăi el – se-nțelege. Apoi – când soțul i-a murit – E liberă și – negreșit – Poate să se mărite iară, Însă, în Domnul, nu afară.
Nevasta, peste trupul ei, Nu stăpânește – dragii mei – Ci stăpânește-al ei bărbat. La fel, cu soțul, s-a-ntâmplat: Nu-i el stăpânul trupului – Stăpână, e nevasta lui.