Romani 3:4 - Biblia în versuri 2014

⁴ N-o să se-ntâmple, nicidecum, Așa ceva, căci Dumnezeu Are să fie, tot mereu, Găsit că e adevărat, În timp ce toți – neîncetat – Drept mincinoși s-au pomenit, Așa precum a fost vestit Când, în Scriptură, a fost scris Acel cuvânt care a zis: „Prin vorba Ta, să fii găsit Tu, tot mereu, neprihănit, Biruitor adevărat, Atunci când fi-vei judecat.”

နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

⁴ În niciun caz! Dimpotrivă, Dumnezeu să fie dovedit adevărat și fiecare om să fie dovedit mincinos, după cum este scris: „Așa încât Tu să fii dovedit drept în cuvintele Tale și să ieși învingător când judeci“.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁴ Astfel, Dumnezeu va spune adevărul și va respecta ce a spus, chiar dacă toată lumea va minți. Acest lucru este confirmat și de textul care spune: „Vei avea dreptate când vei vorbi; și vei avea câștig de cauză atunci când vei fi judecat.”

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁴ Nicidecum! Dumnezeu este vrednic de crezare, pe când orice om este mincinos, după cum este scris: „Ca să fii găsit drept în cuvintele tale și să ieși învingător atunci când ești judecat”.

Română Noul Testament Interconfesional 2009

⁴ Nicidecum! Dumnezeu trebuie să fie adevărat, iar orice om mincinos, după cum stă scris: Ca să fii îndreptăţit în cuvintele tale şi să biruieşti la judecată!

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁴ Nicidecum! Dimpotrivă, Dumnezeu să fie găsit adevărat și toți oamenii să fie găsiți mincinoși, după cum este scris: „Ca să fii găsit neprihănit în cuvintele Tale și să ieși biruitor când vei fi judecat.”

Romani 3:4 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ

Psalmi 51:4

Doar împotrivă-Ți, negreșit, Și am făcut ce este rău. Știu însă că, din cerul Tău, Ai să rostești o judecată Și-aceasta dreaptă se arată.

Psalmi 116:11

De-asemenea, am glăsuit: „Iată că orice muritor Se dovedește-nșelător.”

Galateni 2:17

Dar dacă-n timp ce căutăm Ca, în Hristos, să căpătăm Neprihănirea, iar apoi, Găsiți suntem, în urmă, noi, Drept păcătoși, este Iisus, Cumva, vreun slujitor supus Păcatului? Nu, nicidecum!

Evrei 6:18

Astfel, prin două lucruri care Nu suferă nici o schimbare – Căci Dumnezeu nu poate, iată, Ca să mințească, niciodată – Ajuns-am a găsi apoi, O-mbărbătare, pentru noi – Pentru noi toți aceia care Avem o singură scăpare, Și-anume-aceea de-a-ncerca, Din răsputeri, a apuca Nădejdea pusă înainte, De-ale lui Dumnezeu cuvinte,

Titus 1:2

Pentru nădejdea vieții care Se-arată-a fi nepieritoare – Făgăduită ca să vie Mai înainte de vecie – Și nouă să ne fie dată, De Dumnezeu, cari, niciodată Nu va putea ca să mințească, Ci adevăr doar, să rostească,

Deuteronom 32:4

El este Stânca întărită. Lucrarea Sa-i desăvârșită. Drepte sunt căile pe care Al nostru Dumnezeu le are. Întotdeauna – ne-ndoios – Domnul se-arată credincios, Iar nedreptatea nu trăiește În Dumnezeu. El se vădește A fi, mereu, drept și curat.

Iov 36:3

Îmi iau temeiuri de departe Și ți le-nșir ca într-o carte. Prin ele, ție – sau oricui – Dreptatea Ziditorului, Încerc ca să o dovedesc.

Ioan 3:33

Cel care, însă, a primit Vorbele Lui, adeverește Că Domnul, adevăr, rostește.

Psalmi 119:160

Cuvântul Tău, pe temelie De adevăr, stă-n veșnicie. Legile Tale, ne-ncetat, Drepte a fi s-au arătat Și veșnice se dovedesc.

Revelația 3:7

Scrie-i la îngerul pe care, În Filadelfia, îl are Biserica, în frunte pus: „Iată ce a avut de spus, Cel Sfânt și Cel Adevărat, Cel care ține, ne-ncetat, Cheia lui David, Cel ce-nchide Și nimeni nu poate deschide, Acela care a deschis Și nimenea n-a mai închis:

1 Ioan 5:20

Noi știm că Fiul Domnului S-a pogorât din cerul Lui, Iar când, la noi, El a venit, Pricepere ne-a dăruit Și, să-L cunoaștem, ne-a-nvățat, Pe Cel cari e adevărat. Acum, noi ne aflăm în El: Suntem cu toții, în Acel Care-i adevărat, de sus, Adică, în Hristos Iisus – În Fiul care-i Dumnezeu Și-i viață veșnică, mereu.

Romani 9:14

„Deci, ce vom zice? Nu cumva, La Dumnezeu, aflase-va Vreo nedreptate? Nu, nicigând!

Psalmi 138:2

Vin înainte-Ți, temător, Ca să mă-nchin în Templu-Ți sfânt Și Numelui Tău să Îi cânt, Mereu, pentru a Ta-ndurare Și-a Ta credincioșie mare, Căci a Ta faimă s-a mărit Când, ce-ai promis, ai împlinit.

Miheia 7:20

Credincioșie-i vei fi dat Lui Iacov și cu îndurare Vei ține jurământul care, Față de-Aveam, Tu l-ai rostit, Căci vei veghea ca împlinit Să fie ceea ce-ai jurat, Părinților noștri, odat’.”

Psalmi 100:5

Căci bunătatea Domnului Ține în veacul veacului Și-apoi a Lui credincioșie, Din neam în neam, are să ție.

1 Ioan 5:10

Cari crede-n Fiul Domnului, Are mărturisirea Lui, În interiorul său, în el. În ce-l privește pe acel Care nu-L crede – vă spun eu – Că, mincinos, pe Dumnezeu, Îl face, căci el n-a primit Ceea ce a mărturisit Chiar Domnul, despre Fiul Lui.

Galateni 2:21

Nu vreau, zadarnic, să fac eu, Harul lăsat de Dumnezeu. Căci dacă, dată e, prin Lege, Neprihănirea, se-nțelege Cum că degeaba a murit Hristosul nostru, răstignit.”

Romani 6:15

„Însă acuma, ce urmează? Să tot greșim, căci nu contează, Pentru că nu suntem sub Lege, Ci stăm sub har? Se înțelege, Că nu putem să ne gândim Că-i voie să păcătuim.

Romani 3:31

„Deci, prin credință, încercăm Noi, Legea, să o desființăm? Nu – pentru că nici nu dorim – Ci, dimpotrivă, o-ntărim.”

Matei 11:19

Ioan. Acuma, a venit Al omului Fiu. N-a postit, Ci a mâncat și a băut. De-aceea, voi, când l-ați văzut, Ați spus că „Este-un băutor De vinuri și un mâncător, Prieten al vameșilor, Precum și-al păcătoșilor.” Totuși, înțelepciune-a fost Îndreptățită-n al ei rost.”

Iov 40:8

Învățătură. Tu voiești, Dreptatea Mea, s-o nimicești? Osândă, vrei să Îmi dai Mie, Ca să îți scoți dreptate, ție?

Galateni 6:14

Cât despre mine, nu doresc, Vreo laudă, ca să primesc, Din altceva, neîndoios, Decât din crucea lui Hristos, Prin care, lumea e găsită – Față de mine – răstignită, Iar eu apoi, de-asemenea, Sunt răstignit, față de ea!

Romani 11:1

„Întreb dar: „Și-o fi lepădat, Acuma, cu adevărat, Poporul, oare, Dumnezeu?” Nici vorbă! Iată că și eu Mă trag, din neam Israelit, Al lui Avram fiu, socotit, Din Beniamin, ca seminție.

Psalmi 62:9

Da, o nimica-n fața Lui, Sunt toți feciorii omului! Minciună, ei se dovedesc, Iar puși în cumpănă, vădesc Că-s mai ușori decât se pare Că se arată o suflare.

2 Corinteni 1:18

Dar, credincios e Dumnezeu Și martor îmi este, mereu, Cum că vorbirea noastră-apoi, Ce-am folosit-o pentru voi, Nu a cuprins, nicicând, în ea, Și „Da” și „Nu”, de-asemenea.

Romani 11:11

„S-au poticnit”, vă-ntreb acum, „Ei, ca să cadă?” Nicidecum! Ci prin alunecarea lor, Drum s-a deschis, Neamurilor, Ca mântuirea s-o primească, Și faptu-acesta să stârnească – Prin oamenii cari au să vie – A lui Israel gelozie.

Romani 7:7

„Deci, ce vom zice? Nu cumva, Legea aceasta e ceva, Ce se vădește păcătos? Nu! Nicidecum! Căci, ne-ndoios, Întreg păcatul – se-nțelege – L-am cunoscut numai prin Lege. De pildă, iată, am văzut Precum că nu aș fi știut Ce-i pofta, până nu fusese Legea cari, tot mereu, spusese „Să nu poftești!”. Vedeți dar voi,

Romani 6:2

Nu, nicidecum, căci – negreșit – Dacă, acuma, am murit Față de ăst păcat, voim, Tot în păcate, să trăim?

Luca 20:16

Pe-acei vieri, el i-a tăiat, Iar via, altora, le-a dat.” Când vorbele I-au auzit, Ei, „Nicidecum!” au și rostit.

Romani 7:13

Dar, cineva poate să spună: „Atunci, un lucru bun mi-a dat Moartea? Așa s-a întâmplat?” Nici vorbă! Fără îndoială, În felu-acesta, la iveală, Mai mult, acum, s-a arătat Cum e – de fapt – acest păcat, Căci mi-a adus moartea, vă spun, Chiar printr-un lucru ce e bun. Astfel, păcatul, ne-ndoios, Se-arată a fi păcătos Din cale-afară, dovedit De faptul că el s-a slujit, Mereu, doar de acea poruncă, Și-asupra mea, moarte aruncă.”

1 Corinteni 6:15

Nu știți că trupul vostru este Un mădular, care zidește Al lui Hristos trup? Așadar, Cum să iau eu, un mădular, Al lui Hristos, și să-ndrăznesc, Drept mădular, să-l folosesc Pentru o curvă? Nu, nici gând! Nu pot să fac așa, nicicând!

1 Timotei 3:16

Desigur, taina este mare – Pe cari, evlavia o are… „Acel care S-a arătat – Cel care fost-a întrupat – A fost, în urmă, dovedit, A fi, în Duh, neprihănit; De îngeri, El a fost văzut, Iar Neamurile au avut Parte de El, fiind vestit Și-n lume propovăduit, Încât toți au crezut astfel, Și-n slavă fost-a-nălțat El.”