Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Revelația 9:3 - Biblia în versuri 2014

3 Din fumul negru, au ieșit Niște lăcuste, ce-au primit, Pe dată, o putere mare, Ce este asemănătoare Cu cea a scorpionilor.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

3 Din fum au ieșit pe pământ lăcuste, cărora le-a fost dată o putere ca puterea pe care o au scorpionii pământului.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

3 Și din fum au apărut pe pământ niște lăcuste. Ele erau la fel de periculoase ca scorpionii.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

3 Din fum au ieșit niște lăcuste pe pământ și li s-a dat o putere după cum au putere scorpionii pământului

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Română Noul Testament Interconfesional 2009

3 Şi din fum au ieşit pe pământ lăcuste şi li s-a dat putere precum au putere scorpionii pământului.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

3 Din fum au ieșit niște lăcuste pe pământ. Și li s-a dat o putere ca puterea pe care o au scorpiile pământului.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Revelația 9:3
16 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Acum – așa cum ați văzut – Asupra voastră, un jug greu Fusese pus de tatăl meu, Dar vă voi pune un jug care O să v-apese și mai tare; Iar dacă bice v-au lovit, Când tatăl meu a-mpărățit, Cu scorpioane-am să vă bat, Când voi ajunge împărat.”


Acum – așa cum ați văzut – Asupra voastră, un jug greu Fusese pus de tatăl meu, Dar vă voi pune un jug care O să v-apese și mai tare; Iar dacă bice v-au lovit Când tatăl meu a-mpărățit, Cu scorpioane-am să vă bat, Când voi ajunge împărat.”


El a vorbit, poporului: „Dacă ați dus jugul cel greu Cari pus a fost de tatăl meu, Eu vă voi pune un jug care O să v-apese și mai tare. Iar dacă bice v-au lovit Când tatăl meu a-mpărățit, Cu scorpioane-am să vă bat, Când voi ajunge împărat.”


Cum mușița să strângă știe, Și prada voastră o să fie Strânsă la fel. Asemenea Lăcustelor, sar peste ea.”


Tu, fiu al omului, n-ai teamă! Nu le lua vorbele-n seamă Și nici să nu te înspăimânte, Atuncea, ale lor cuvânt, Chiar dacă ei sunt mărăcini Sau sunt ca tufele de spini Pe lângă tine, și chiar dacă Sunt niște scorpii ce te-atacă. Totuși, tu nu-i lua în seamă! De-ale lor vorbe, să n-ai teamă! De-asemenea, de fața lor, Să nu te-areți tu, temător, Căci sunt o casă răzvrătită, Din îndărătnici întocmită.


Iată că tot ce a lăsat Lăcusta Gazam, nemâncat, Va înghiți lăcusta care, Numele de Arbeh, îl are. Apoi, tot ceea ce-a lăsat Lăcusta Arbeh nemâncat, Va înghiți lăcusta care, Numele de Ielec, îl are. În urmă, tot ce a lăsat Lăcusta Ielec nemâncat, Va înghiți lăcusta care, Numele de Hasil, îl are.


În felu-acesta, Eu găsesc Cu cale, să vă răsplătesc Anii pe care i-au mâncat Lăcustele ce s-au chemat Gazam, Arbeh, Ielec și cea Care Hasil, drept nume-avea. Toate lăcustele acele, De Mine-au fost trimise ele, Pentru că Eu le-am poruncit, Asupră-vă să fi venit.


Iată, tocmai în acel loc, Mâncată ai să fii de foc, Iar sabia, de peste fire, Te șterge cu desăvârșire! Ca și lăcusta te-ai sporit, Ca forfecarul înmulțit – Acum – ajuns-ai ca să fii, Dar ai să pieri însă, să știi!


Toți voievozii și cei cari Se dovedesc ai tăi mai mari Asemeni sunt lăcustelor Cari, în răceala zorilor, Loc în dumbrăvi își pregătesc, Pentru că adăpost voiesc. Apoi, când soarele apare, Zborul își ia ceata lor mare, De nici nu mai este știut Locul în care a șezut.


Putere, încât, ați călcat Pe scorpii și șerpi plini de fiere, Și pe-a dușmanului putere, Fără ca să fiți vătămați.


Să nu uitați de Domnul care V-a smuls dintr-o pustie mare, Unde șerpi înfocați erau Și scorpioni hălăduiau. V-a dus prin locuri neumblate, Fără de apă și uscate. Acolo, Domnul a făcut – După cum voi toți ați văzut – Apă, din piatră, de-a țâșnit Când eu, în stâncă, am lovit.


Să îi omoare, negreșit Nu le fusese-ngăduit, Ci numai să îi prigonească Cinci luni, și să îi chinuiască. Ăst chin e asemănător Cu chinu-nțepăturilor Pe care-atunci, când a mușcat, Doar scorpia l-a provocat.


Lăcustele se-asemănau Cu niște cai ce se vădeau Gata de luptă, ne-ncetat. Cununi pe capete-au purtat, Care – așa cum am văzut – Din aur par că s-au făcut. În ce privește fața lor, Era ca a oamenilor.


În vale, erau răspândiți Madianiți și-Ameleciți, Precum și cei care-au venit Din țările din Răsărit. Ca și lăcustele păreau, Căci mulți, în număr, ei erau, Iar numărul cămilelor Părea nisipul mărilor.


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ