Revelația 8:3 - Biblia în versuri 20143 Alt înger mi s-a arătat Și, spre altar, s-a îndreptat. Cădelnița ce o avea, A fi de aur, se vădea. În fața lui, când a sosit, Tămâie multă a primit, Ca s-o aducă pe altar, Și să-nsoțească acel dar, Cu rugile cari, ne-ncetat, De la cei sfinți s-au înălțat. Toate aceste-au fost aduse Și, pe altar, au fost depuse. În fața jilțului cel mare, Altarul, al său loc, și-l are – Iar după cum am observat – Din aur, el este lucrat. အခန်းကိုကြည့်ပါ။နောက်ထပ်ဗားရှင်းများNoua Traducere Românească3 Un alt înger, care avea o cădelniță de aur, a venit și a stat înaintea altarului. I-a fost dată multă tămâie, ca s-o aducă împreună cu rugăciunile tuturor sfinților pe altarul de aur care este înaintea tronului. အခန်းကိုကြည့်ပါ။Biblia în Versiune Actualizată 20183 Apoi, un alt înger care avea o cădelniță de aur, s-a dus lângă altar. Lui i s-a oferit multă tămâie pe care să o aducă împreună cu rugăciunile tuturor sfinților pe altarul de aur care este înaintea tronului. အခန်းကိုကြည့်ပါ။Versiunea Biblia Romano-Catolică 20203 A venit atunci un alt înger și a stat în picioare înaintea altarului. El avea un vas de aur pentru tămâiere și i s-a dat multă tămâie ca s-o aducă împreună cu rugăciunile tuturor sfinților pe altarul cel de aur care este înaintea tronului. အခန်းကိုကြည့်ပါ။Română Noul Testament Interconfesional 20093 Un alt înger a venit cu o cădelniţă de aur şi a stat la altar. Lui i s-a dat multă tămâie ca să o aducă împreună cu rugăciunile tuturor sfinţilor pe altarul de aur din faţa tronului. အခန်းကိုကြည့်ပါ။Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu3 Apoi a venit un alt înger, care s-a oprit în fața altarului cu o cădelniță de aur. I s-a dat tămâie multă, ca s-o aducă, împreună cu rugăciunile tuturor sfinților, pe altarul de aur, care este înaintea scaunului de domnie. အခန်းကိုကြည့်ပါ။ |
Revelația 8:3
32 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ
Apoi, pe Domnul L-am văzut Cum pe altar El a șezut Și-aste cuvinte mi le-a spus: „Lovește pragul cel de sus, Al porții, zguduiți să fie Ușorii ei, din temelie. Sfărâmă, peste capul lor, Acești ușori ai porților. Pe cei care vor rămânea, Am să-i ucid cu sabia. Cu fuga, n-o să izbutească Nimeni, scăpare, să găsească. Nimeni nu va avea scăpare, Căci n-o să fie îndurare.
Iată că de la răsărit Și-apoi până la asfințit, Mare Se-arată al Meu Nume Și, pretutindenea în lume, Tămâie, oamenii jertfesc Și al Meu Nume Îl cinstesc Cu daruri de mâncare date Ce se vădesc a fi curate, Căci mare e Numele Meu, Între popoare, tot mereu” – A cuvântat Acel pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are.
Aici fusese așezat Altarul, care-a fost lucrat Din aur și s-a folosit Pentru tămâie. Negreșit, Alăturea altarului, Chivotul legământului Era, de-asemeni, așezat – Și el, în aur, ferecat. Un vas de aur s-a adus – Cu mană – și-n chivot s-a pus. Toiagul lui Aron – la fel – Acolo a fost pus și el; Toiagul cari înfăptuise Minuni, atuncea înfrunzise. Tot în chivot, s-a mai aflat Și legământul încheiat De Dumnezeu – precum a zis – În tablele de piatră scris.
Făpturile acolo-aflate, Cari patru-n număr sunt, de toate, Precum și toți bătrâni-acei, Cari douăzeci și patru-s ei, Jos, la pământ, s-au aruncat, În fața Mielului, de-ndat’, Ținând, în mână, alăute Și-având potirele umplute, Doar cu tămâie, căci în ele – Deci în potirele acele – Sunt rugăciunile ținute, Care, de sfinți, au fost făcute. Potirele acestea toate, Numai din aur sunt lucrate.
Când Mielu-a rupt pecetea care A cincea e, la numărare, Către altar, eu am privit. Sub el, îndată, am zărit, Că multe suflete ședeau. Aceste suflete erau, Ale acelor care sânt Uciși, pentru acel Cuvânt, Cari este al lui Dumnezeu Și pentru că țineau, mereu, Mărturisirea ce-au primit-o, Pe care-n lume au vestit-o.
ကြော်ငြာတွေ