Revelația 7:9 - Biblia în versuri 20149 După aceea, m-am uitat, În jurul meu, și-am observat, O gloată mare, adunată, Ce nu putea fi numărată. Cei care-n gloată se aflau – Aceia care o formau – Au trebuit, luați să fie, Din orișicare seminție, Din orice neam și limbă-anume, Din orișice norod, din lume. La scaunul pentru domnie, Trebuia gloata, ca să vie, Să șeadă înainte lui, Precum și-n fața Mielului. Cei care-acolo se aflau, Cu ramuri de finic, erau, Mereu, în mâini, iar straiul lor Era de-un alb strălucitor. အခန်းကိုကြည့်ပါ။နောက်ထပ်ဗားရှင်းများNoua Traducere Românească9 După toate acestea, m-am uitat și iată că era o mare mulțime, pe care nimeni nu putea s-o numere, din toate națiunile, semințiile, popoarele și limbile. Stăteau înaintea tronului și înaintea Mielului, erau îmbrăcați în robe albe și aveau ramuri de palmier în mâini. အခန်းကိုကြည့်ပါ။Biblia în Versiune Actualizată 20189 Apoi am văzut o mare mulțime de oameni pe care nu o putea număra nimeni. Acei oameni proveneau din toate națiunile, din toate clanurile, din toate popoarele și din toate limbile (folosite în comunicare). Stăteau în fața tronului și înaintea Mielului. Erau îmbrăcați în robe albe și aveau ramuri de palmier în mâini. အခန်းကိုကြည့်ပါ။Versiunea Biblia Romano-Catolică 20209 După acestea, am văzut și, iată, o mulțime mare pe care nimeni nu putea să o numere, din toate neamurile, triburile, popoarele și limbile. Ei stăteau [în picioare] în fața tronului și în fața Mielului, îmbrăcați cu haine albe și cu ramuri de palmier în mâini. အခန်းကိုကြည့်ပါ။Română Noul Testament Interconfesional 20099 Apoi am privit şi, iată, o mare mulţime de oameni, pe care nimeni nu putea să o numere, din fiecare neam şi din toate seminţiile şi popoarele şi limbile, stând înaintea tronului şi înaintea Mielului, îmbrăcaţi în veşminte albe şi cu ramuri de palmier în mâini. အခန်းကိုကြည့်ပါ။Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu9 După aceea m-am uitat și iată că era o mare gloată pe care nu putea s-o numere nimeni, din orice neam, din orice seminție, din orice norod și de orice limbă, care stătea în picioare înaintea scaunului de domnie și înaintea Mielului, îmbrăcați în haine albe, cu ramuri de finic în mâini, အခန်းကိုကြည့်ပါ။ |
Revelația 7:9
41 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ
În vremea care o să vie, Nicicând, toiagul de domnie, Nu se va-ndepărta de el. La fel va fi și cu acel Toiag de cârmuire, care, El îl va ține la picioare, Până când Șilo se ivește” – Numele Lui se tălmăcește „Mesia”. „De cuvântul Lui, Popoarele pământului – În vremile ce au să vie – Vor asculta, în veșnicie.
În prima zi, o să plecați Pe câmp ca, fructe, să luați Apoi, din pomii cei frumoși, Iar din copacii cei stufoși, Să rupeți crengi. Nu uitați nici De ramurile de finici, Și nici de ramurile care Sunt de la sălcii plângătoare, Pe malul râului aflate. Când toate fi-vor adunate, Veniți ca să vă bucurați Și-n fața Domnului să stați O săptămână încheiată.
În vremea ‘ceea, mulți s-au dus, Ca să Îl vadă, pe Iisus. Atât de mulți se îmbulzeau În juru-I, încât se călcau, Unii pe alții, în picioare. Văzând acea mulțime mare, El zise ucenicilor: „Întâi, de-a Fariseilor Plămadă – de-al lor aluat – Să vă feriți, neîncetat. Fățărnicia e acea Plămadă – vă feriți de ea!
Un sfat, îți dau, ia seama bine! Vino să cumperi, de la Mine, Aur curat, cari, negreșit, Prin foc ajuns-a curățit, Ca astfel să te-mbogățești. Vino, ca să îți târguiești Straiul cel alb și nepătat, Și-mbracă-te cu el, îndat’, S-ascunzi sub faldurile sale, Rușinea goliciunii tale. Și pentru ochii, ia-ți doctorie; Unge-i apoi – limpezi să fie – Căci numai astfel, vei putea, Cu claritate, a vedea.
În jurul jilțului cel mare – La o anume depărtare – Mai multe scaune erau, Care, un cerc, alcătuiau. Cum mi s-a dat de-nțeles mie, Erau tot jilțuri de domnie, Și douăzeci și patru-s ele. Apoi, pe scaunele-acele, Câte-un bătrân s-a așezat, Și-n felu-acesta am aflat Că douăzeci și patru-s ei. Pe cap, purtau bătrâni-acei, Cununi de aur. Straiul lor Era de-un alb strălucitor.
Când, ochii, iar i-am ridicat Și împrejur, eu m-am uitat – La scaunul Celui Prea Sfânt, La toți bătrânii care sânt Și la făpturile pe care, Scaunu-n jurul său le are – Glasuri de îngeri au vorbit, Pe care eu le-am auzit. Numărul lor e foarte mare: De zece mii de ori, el are Tot zece mii și mii de mii, Încât e greu, minte, să ții.
Un cântec nou, cu toți cântau, Și-n cântec, astfel glăsuiau: „Tu singur doar, ai fost găsit, Cartea s-o iei, și-nvrednicit Să rupi pecețile pe care, Aceasta, peste ea, le are; Căci Tu ai fost înjunghiat Și astfel, ai răscumpărat, Cu al Tău sânge – cu mult greu – Mulți oameni, pentru Dumnezeu, Căci, către El, aveau să vie, Din orișicare seminție, Din orișicare limbă-anume, Din orișice norod, din lume.
Veșminte albe s-au luat, Și-acestor suflete s-au dat. Când hainele li s-au adus, Să se-odihnească, li s-a spus, Încă puțin timp, până când Are a se-mplini, curând – Deplin – numărul fraților, Și-asemenea, al tuturor Celor care în slujbă, sânt, Ai lor tovarăși, pe pământ – Tovarăși ce urmau să fie Uciși, în vremea ce-o să vie, Precum de altfel, au pățit Și ei, atunci când au trăit.
ကြော်ငြာတွေ