Revelația 4:9 - Biblia în versuri 2014

⁹ Făpturi vii slavă-I înălțau Și mulțumiri îi aduceau, Cu cinste, după cum se cade, Celui care pe scaun șade – Căci El este nemuritor, Domnind în vecii vecilor –

နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

⁹ Ori de câte ori ființele vii Îi aduceau glorie, onoare și mulțumire Celui Ce ședea pe tron, Care este viu în vecii vecilor,

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁹ Atunci când aceste ființe vii Îl glorificau, Îl onorau și Îi mulțumeau astfel Celui care stătea pe tron și care este viu pentru eternitate,

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁹ Iar când ființele dădeau glorie, cinste și mulțumire celui care șade pe tron și care este viu în vecii vecilor,

Română Noul Testament Interconfesional 2009

⁹ De câte ori fiinţele dădeau slavă şi cinste şi mulţumire Celui aşezat pe tron, Celui Viu în vecii vecilor,

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁹ Când aceste făpturi vii aduceau slavă, cinste și mulțumiri Celui ce ședea pe scaunul de domnie și care este viu în vecii vecilor,

Revelația 4:9 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ

Psalmi 47:8

Domnul este Acela care E Împărat peste popoare. Domnul se află așezat Pe al Său jilț sfânt de-mpărat.

Psalmi 48:14

Iată, Acesta-i Dumnezeu Și e al nostru, tot mereu. El, călăuză, Se vădește Și pân’ la moarte ne-nsoțește.

Exodul 15:18

Și Domnul fi-va împărat, Acum, și-n veacul veacului.

Isaia 6:1

În anu-n care Ozia – Cari fost-a împărat – murea, Domnul mi Se-arătase mie, Șezând pe jilțu-I de domnie. Jilțul pe care El ședea, Foarte înalt se dovedea. Poala mantalei Domnului Umpluse întreg Templul Lui.

Daniel 12:7

Atuncea, eu l-am auzit Pe omul cel înveșmântat În strai de in, care a stat, Deasupra apei râului. Către înaltul cerului, El, brațele, și-a ridicat Și-n urmă, omul a jurat Pe-Acela care Se vădește Precum că veșnic viețuiește, Că „timpurile arătate Vor fi trei vremi și jumătate Iar toate lucrurile-aceste – De care voi ați prins de veste – Se vor sfârși când, negreșit, Poprorul sfânt va fi zdrobit Și-a lui putere, nimicită.”

Daniel 4:34

După ce vremea sorocită Ajunse de a fi-mplinită, Eu – Nebucadențar – de-ndat’, Ochii spre cer mi-am ridicat Și-n clipa ‘ceea am simțit Că mințile mi-au revenit. Pe Cel Prea-Nalt L-am lăudat Și-apoi L-am binecuvântat Pe-Acela care Se vădește Că-n vecii vecilor trăiește. El este cel cari peste fire Are întreaga stăpânire, Căci doar a lui împărăție, Din neam în neam, are să ție.

Deuteronom 32:40

Căci Eu sunt Cel care-Mi ridic Mâna în sus, spre cer, și zic: „Cât e de-adevărat că Eu Sunt Cel care trăiesc mereu,

Evrei 7:25

De-aceea și poate, mereu, Pe cei care, de Dumnezeu, Se-apropie, ca, negreșit, Apoi, în chip desăvârșit, Să-i mântuiască, căci trăiește De-a pururea și mijlocește Pentru cei care sunt ai Lui, Mereu, în fața Tatălui.

Evrei 7:8

Aici, cel care, zeciuială, Primește – fără îndoială – Este un simplu muritor. Însă acolo – fraților – E cineva, de care știu Precum că este, veșnic, viu.

Revelația 1:18

Eu sunt Cel viu; Eu am murit, Dar iată că am înviat Și viu sunt, cu adevărat, În vecii vecilor. Doar Eu Țin ale morții chei, mereu, Și-a Locuinței morților.

Revelația 10:6

Spre ceruri, el a și jurat Pe Cel care-i nemuritor Și-i viu, în vecii vecilor, Acela care a făcut Tot ceea ce este văzut – Și cer și mare și pământ Și toate câte-n ele sânt – Că nu mai e timp de pierdut,

Revelația 15:7

Atuncea, o făptură vie, Din cele patru – cum se știe – Șapte potire a luat – Din aur – iar apoi le-a dat, La îngerii cari așteptau. Pline, potirele erau, Doar cu mânia Domnului, Cari viu e-n veacul veacului.

Revelația 21:5

Cel cari, pe jilțul de domnie, Șade, a zis: „Toate-au să fie Făcute iar, căci Eu, apoi, Fac toate lucrurile, noi.” În urmă, a adăugat: „Să scrii ceea ce ai aflat, Căci vrednic este de crezut Ce-ai auzit și ce-ai văzut. Toate cuvintele-ascultate De tine, sunt adevărate.”

Revelația 4:2

Numaidecât, am fost răpit, De Duhul, și m-am pomenit, În cer, unde-am văzut să fie Un mare scaun de domnie, Pe care, Cineva a stat.

Revelația 4:8

Șase aripe se aflau, Pe o făptură, și aveau – Ochi, împrejur – nenumărați. Aceștia fost-au așezați Și înăuntru și afară, În timp ce unii se aflară Puși înainte, iar apoi, Alții erau puși înapoi. Noapte și zi, fără-ncetare, Făpturile strigat-au tare: „E Sfânt, e Sfânt, e Sfânt, mereu, Și-Atotputernic, Dumnezeu, Cel ce era, Cel care este, Cel care vine!” Când aceste

Revelația 5:1

„O carte-n urmă, am văzut, În mâna Celui ce-a șezut, Pe acel scaun, de domnie. Scrisă, ea se vedea să fie, Pe dinăuntru și-apoi, iară, Fusese scrisă și pe-afară. Șapte peceți se mai vedeau, Și, cartea, o pecetluiau.

Revelația 6:16

Spre munți și stânci, au ridicat Ochii, cu spaimă, și-au strigat: „Cădeți, îndată, peste noi, Să fim ascunși astfel apoi, De fața Celui ce-i aflat, În ceruri și e așezat, Pe al Său scaun de domnie, Și de a Mielului mânie!

Revelația 7:15

De-aceea, trebuie să vie, Acum, la jilțul de domnie, Cari este al lui Dumnezeu, Spre a sluji apoi, mereu, Și zi și noapte-n Templul Lui; Iar cortul Dumnezeului Cel viu în veci și necuprins, Deasupră-le, va fi întins.