Revelația 4:3 - Biblia în versuri 2014

³ Acela care-i așezat, Pe scaun – la înfățișare – Iaspis și sardiu mi se pare. Un curcubeu înconjura Scaunul Său, care era Asemenea smaraldului, Verde fiind culoarea lui.

နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

³ Cel Ce ședea pe el era la înfățișare asemenea unei pietre de jasp și de sardiu, iar de jur împrejurul tronului era un curcubeu, a cărui înfățișare era asemenea smaraldului.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

³ Acela care stătea pe tron, îmi părea că este ca piatra de jasp și ca cea de sardiu. În jurul tronului era un curcubeu ca smaraldul.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

³ Iar cel care ședea era asemănător la vedere cu piatra de iaspis și de sardiu, iar curcubeul care înconjura tronul era asemănător la vedere cu smaraldul.

Română Noul Testament Interconfesional 2009

³ Iar Cel care şedea semăna la înfăţişare cu piatra de jasp şi de sardiu, iar în jurul tronului era un curcubeu cu înfăţişarea smaraldului.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

³ Cel ce ședea pe el avea înfățișarea unei pietre de iaspis și de sardiu și scaunul de domnie era înconjurat cu un curcubeu ca o piatră de smarald la vedere.

Revelația 4:3 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ

Exodul 24:10

Oameni-aceia L-au văzut Pe Dumnezeu. El a avut Atunci, sub ale Lui picioare, Ceva la fel ca o lucrare Ce din safir părea să fie Și care era străvezie, Precum e chipul cerului Ziua, în curăția lui.

Exodul 28:18

Pe-al doilea trebuie să fie Rubin, safir și diamant.

Exodul 39:11

Pe-al doilea, trebuia să vie Rubin, urmat de un safir Și-un diamant. Al treilea șir

Isaia 6:1

În anu-n care Ozia – Cari fost-a împărat – murea, Domnul mi Se-arătase mie, Șezând pe jilțu-I de domnie. Jilțul pe care El ședea, Foarte înalt se dovedea. Poala mantalei Domnului Umpluse întreg Templul Lui.

Езекиел 1:26

Deasupra cerului de sus, Peste-ale lor capete pus, Era ceva ce mi-a părut, Din piatră de safir, făcut Și m-am gândit că o să fie Un fel de scaun de domnie. Un chip de om, am mai văzut Că pe-acel scaun a șezut.

Езекиел 1:28

Lumina ‘ceea se vădea Cum că era asemenea Cu-n curcubeu ce stă să iasă De după nori, în zi ploioasă. Așa e chipul cel pe care Doar slava Domnului îl are. Când astă slavă am văzut, Jos, la pământ, eu am căzut Și-apoi un glas am auzit, Al Unuia care-a vorbit.

Езекиел 10:1

În sus, apoi, eu m-am uitat Și am văzut în ceru-aflat De-asupra heruvimilor – Deasupra capetelor lor – Ceva care, la-nfățișare, Ca piatra de safir apare. Acel ceva părea să fie Un chip, de scaun de domnie.

Езекиел 28:13

Tu, în Eden – atunci – erai, Iar locul unde te aflai, Este grădina cea pe care, Iată că Dumnezeu o are. Cu pietre scumpe, negreșit, Acolo fost-ai învelit: Cu sardonic te-mpodobeai; Topaz, pe straiul tău aveai, Cu diamant și hrisolit; Onixul l-ai mai folosit; Iaspis, safir, smarald, rubin Tu ai mai folosit, din plin, Precum și aurul curat. În a ta slujbă s-au aflat Toate timpanele-nsoțite De flautele pregătite Încă de când ai fost făcut.

Revelația 10:1

„Apoi, când iarăși m-am uitat, Alt înger mi s-a arătat. Era puternic și-a pornit, Din cer, în nor învăluit. Purta, de-asupra capului, Un arc al curcubeului. Fața-i era ca soarele, Și stâlpi de foc, picioarele. Din cer se pogora ușor, Învăluit fiind în nor.

Revelația 21:11

Iar slava Lui o-mpodobea. Lumina-n juru-i răspândită, Putea a fi asemuită Cu piatra scumpă, străvezie, Care, iaspis, părea să fie.