Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Revelația 3:3 - Biblia în versuri 2014

3 Să-ți amintești ce ai primit Și ce anume-ai auzit! Te pocăiește și, să știi, Pe-acelea, bine, să le ții! De-acum, de n-ai să veghezi bine, Ca hoțul, voi veni la tine, Căci n-ai să știi ceasul în care, În casa ta, Eu voi apare.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

3 Adu-ți aminte, deci, ce ai primit și auzit! Păzește-le și pocăiește-te! Dacă însă nu te trezești, voi veni ca un hoț și nicidecum nu vei ști la ce oră voi veni la tine.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

3 În consecință, amintește-ți ce ai auzit și ce ai primit, conformează-te acelei învățături, și pocăiește-te. Dar dacă nu îți revii, să știi că voi veni la tine prin surprindere, exact ca un hoț.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

3 Așadar, adu-ți aminte cum ai primit și ai ascultat [cuvântul]! Păstrează-l și convertește-te! Dacă nu vei veghea, voi veni ca un hoț și nu vei ști la ce oră voi da peste tine.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Română Noul Testament Interconfesional 2009

3 Aşadar, adu-ţi aminte cum ai primit şi ai ascultat, păzeşte şi pocăieşte-te. Iar dacă nu veghezi, voi veni ca un hoţ şi nu vei ştii ceasul când voi veni asupra ta.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

3 Adu-ți aminte dar cum ai primit și auzit! Ține și pocăiește-te! Dacă nu veghezi, voi veni ca un hoț și nu vei ști în care ceas voi veni peste tine.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Revelația 3:3
24 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

În ea, vă veți aduce-aminte De ce-ați făcut mai înainte, De felu-n care v-ați purtat, De felu-n care v-ați spurcat Și vouă înșivă, de voi, Vi se va face scârbă-apoi, Din pricina păcatelor Și a fărădelegilor Pe care le-ați făcut mereu.


Atunci, vă veți aduce-aminte De răul cel de mai ‘nainte, Pe care voi l-ați făptuit Și scârba vă va fi lovit Din pricina păcatelor Precum și-a urâciunilor Cari ale voastre se vădesc.


Vegheați mereu! Atenți să fiți, Că ceasul zilei nu îl știți, Când va veni, cu slava Lui, La voi, iar, Fiul omului!”


Băgați de seamă, și vegheați! Necontenit, să vă rugați, Ca pregătiți să stați, mereu, Pentru-acea zi, în ceasul greu.


Vă temeți dar, că neștiind Când vine, nu cumva, dormind, Să vă găsească! Ascultați,


Căci între voi, bine se știe, Că ziua Domnului apare, Asemenea hoțului care Pândește, noaptea, așteptând.


Tu, Timotei, neîncetat, Vreau să păzești ce ți s-a dat. Necontenit, să te ferești De flăcări, care sunt lumești, De-mpotrivirile pe care Știința unora le are – Chiar dacă ea, acuma, iată, E, pe nedrept, astfel, chemată.


Vreau ca, dreptarul tuturor – Cel al învățăturilor Drepte – pe care, de la mine, L-ai auzit, să îl ții bine, Mereu, cu toată sârguința, Cu dragostea și cu credința Care se află, ne-ndoios, În Domnul nost’, Iisus Hristos.


„Cu-atât mai mult – zic eu apoi – Că trebuie-a ne ține noi, De-aceste lucruri – negreșit – Pe care-acum, le-am auzit, Să nu ajungem – iubiți frați – De ele-a fi îndepărtați.


Însă, drept este – socotesc – Cât, în ăst cort, mai locuiesc, Aminte, să v-aduc, mereu, Și astfel, treji, să vă țin eu;


„Astă scrisoare, fraților, E-a doua. Prea iubiților, Am căutat, în amândouă, Prin ce-am scris, să vă trezesc vouă, O minte sănătoasă, clară, Prin înștiințări; să vă fac iară,


Să știți că ziua Domnului, Este asemeni hoțului, Cari vine pe nepregătite. În acea zi, vor fi topite De o căldură-ngrozitoare – De-o arșiță dogoritoare – Acele trupuri care sânt Cerești; acest întreg pământ – Cu tot ce e pe el aflat – Va arde-n focul ațâțat. Și cerurile-au să dispară: Cu troznet mare, au să piară.


„Iată, ca și un hoț, vin Eu! Ferice de cei ce veghează Și, hainele, și le păstrează, Ca să nu li se vadă-apoi, Rușinea, căci rămas-au goi!”


Ceea ce-aveți, tare, apoi, Să țineți, până vin la voi!


Acum, de unde ai căzut, Te sfătuiesc să-ți amintești Și-ți spun ca să te pocăiești. La prima dragoste apoi, Întoarce-te tu, înapoi. Așa să faci, și va fi bine, Căci altfel, voi veni la tine Și am să iau sfeșnicul tău, Ca să îl mut din locul său. Ăst lucru, ai să îl pățești, În caz că nu te pocăiești.


Eu vin curând! Voi să vegheați Ca neștirbite să păstrați, Cuvintele din prorocie. Ferice zic, are să fie De cel ce le va fi păzit!”


Eu vin curând. Tu să veghezi, Necontenit, și să păstrezi Ceea ce ai, ca nu cumva, Să-ți ia cununa cineva.


Eu mustru și îi pedepsesc, Pe cei pe care îi iubesc. De râvnă, plin să te vădești De-acum, și să te pocăiești!


Veghează dar, și întărește Ce a rămas – ce se vădește A fi pe moarte – căci îți zic, Precum că n-am găsit nimic – Din ce-ai făcut – desăvârșit, Atuncea când le-am cântărit, În fața Celui viu mereu, Care Îmi este Dumnezeu


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ