Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Revelația 3:2 - Biblia în versuri 2014

2 Veghează dar, și întărește Ce a rămas – ce se vădește A fi pe moarte – căci îți zic, Precum că n-am găsit nimic – Din ce-ai făcut – desăvârșit, Atuncea când le-am cântărit, În fața Celui viu mereu, Care Îmi este Dumnezeu

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

2 Trezește-te și consolidează lucrurile rămase, care sunt pe moarte, căci n-am găsit faptele tale desăvârșite înaintea Dumnezeului Meu.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

2 Fii vigilent și consolidează ce a mai rămas, înainte să moară; pentru că am constatat înaintea Dumnezeului Meu că îți lipsesc unele fapte.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

2 Fii vigilent! Întărește ce a mai rămas și este gata să moară, căci nu am găsit desăvârșite faptele tale înaintea Dumnezeului meu.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Română Noul Testament Interconfesional 2009

2 Veghează şi întăreşte ceea ce a mai rămas şi stă să moară, fiindcă nu am găsit desăvârşite faptele tale înaintea Dumnezeului Meu.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

2 Veghează și întărește ce rămâne, care e pe moarte, căci n-am găsit faptele tale desăvârșite înaintea Dumnezeului Meu.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Revelația 3:2
31 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Când Solomon a-mbătrânit, Nevestele au reușit Ca să-l întoarcă înapoi, Plecându-și inima apoi, Spre-alți dumnezei. Inima lui N-a mai fost toată-a Domnului. Nu mai era, precum odată, Fusese David, al său tată,


Precum făcuse tatăl său, El a făcut ce este rău, Mereu, în fața Domnului, Și-n acest fel, inima lui Nu a fost Domnului predată – Ca a lui David – al său tată.


Amația – cum e știut – Doar lucruri bune a făcut, Mereu, în fața Domnului; Dar nu era inima lui Dată-ntru totul Celui care E Dumnezeu veșnic și mare.


V-aș mângâia-o doar cu gura? Simpla mișcare-a buzelor, Oare v-ar fi de ajutor, Durerea ca să vi-o aline?


„Vă întăriți voi, mâini slăbite, Care sunteți slăbănogite! Vă întăriți genunchi! Tari stați, Voi cei care vă clătinați!


Sunt orbi cei care îl păzesc. Pricepere nu dovedesc. Câini muți sunt ei și aiurează. Stau tolăniți și dormitează.


Acum însă, voi arăta Cum e neprihănirea ta. Faptele tale – vei găsi – Precum că nu-ți pot folosi!


Atunci, oaia pierdută, iată, De Mine fi-va căutată. Le strâng pe cele rătăcite Și leg rana celei rănite. Pe cele slabe, dintre oi, Am să le întăresc apoi. Pe cele care se vădesc Grase și tari, Eu le păzesc Ca să rămână în putere Și-am să le pasc, precum se cere.”


În cumpănă te-a „Cântărit” Și-astfel, ușor ai fost găsit!


Iată că un păstor vă pun, Pe cari am să-l ridic în țară. De oile ce au să piară, Nu-i va păsa în nici un fel. Nu are să se ducă el – Pe cele tinere aflate, Ce s-au pierdut – ca să le cate. De-asemeni, nu va încerca Acel păstor, de-a vindeca Pe oile cele rănite. Nu au să fie îngrijite Nici cele sănătoase-apoi. Carnea celor mai grase oi, O va mânca, pe nesimțite, Lăsând din ele, doar copite!


Ale lor fapte sunt făcute, Numai pentru a fi văzute, De oameni. Hainele lor, toate, Au filacteriile late, Cu poale lungi și ciucuri mari.


Vegheați mereu! Atenți să fiți, Că ceasul zilei nu îl știți, Când va veni, cu slava Lui, La voi, iar, Fiul omului!”


Ele, atunci, care de care, Cu candelele, au vrut, toate, Să fugă. Dar, că nu se poate, Fecioarele nechibzuite Au constatat, căci pe sfârșite Era în, candelele lor,


În Antiohia, a stat Puțină vreme, și-a luat, Apoi, din nou, la străbătut, Tot al Galatiei ținut, Precum și-al Frigiei, oprind Din loc în loc și întărind Pe ucenicii de acolo.


Lui Iosua, porunci, să-i dai Și tot mereu, grijă să ai Să-l întărești, pentru că el Ales este, a fi acel Care va sta în fruntea lui – Adică a poporului – Și o să aibă drept menire, Ca să-i dea țara-n stăpânire. Tu – țara – doar o vei vedea, Dar n-ai să poți intra în ea.”


Iată sfârșitul tuturor – Al tuturor lucrurilor – Este aproate. Deci să știți, Ca înțelepți, mereu, să fiți, Și doar în rugăciune, voi Trebuie să vegheați apoi.


Întotdeauna, treji să stați, Atenți să fiți și să vegheați, Căci diavolul, care-i mereu, Al vost’ potrivnic, ca un leu – Care răcnește-nfuriat – Vă dă târcoale, ne-ncetat, Și caută-n orice clipită, Pe cineva, ca să-l înghită.


„Iată, ca și un hoț, vin Eu! Ferice de cei ce veghează Și, hainele, și le păstrează, Ca să nu li se vadă-apoi, Rușinea, căci rămas-au goi!”


Totul e drept – fără-ndoială – Însă doresc a-ți arăta Că am ceva-mpotriva ta. Ceea ce M-a nemulțumit, E faptul că ți-ai părăsit Iubirea de la început.


„Scrie-i la îngerul pe care, Biserica-n Sardes, îl are: „Iată ce zice, pentru tine, Cel care, șapte stele, ține Și șapte Duhuri care sânt Ale Părintelui Cel Sfânt: „Cunosc ce fapte ai făcut, Căci Eu, pe toate, le-am văzut. Îți merge vestea că trăiești, Cu toate că, de fapt, mort, ești.


Să-ți amintești ce ai primit Și ce anume-ai auzit! Te pocăiește și, să știi, Pe-acelea, bine, să le ții! De-acum, de n-ai să veghezi bine, Ca hoțul, voi veni la tine, Căci n-ai să știi ceasul în care, În casa ta, Eu voi apare.


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ