Revelația 2:9 - Biblia în versuri 2014

⁹ „Îți știu necazul suferit Și sărăcia, negreșit. (Cu toate-acestea, ești bogat.) Batjocuri multe-ai îndurat, Din pricină de la acei Care își zic că sunt Iudei, Însă nu sunt, ci se vădesc, Precum că ei alcătuiesc, De fapt, o sinagogă-n care, Satana este cel mai mare.

နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

⁹ știu necazul și sărăcia ta – dar ești bogat – și defăimarea din partea celor ce spun că sunt iudei, dar nu sunt, ci sunt o sinagogă a lui Satan.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁹ «Îți cunosc atât necazul, cât și sărăcia, deși(, de fapt,) ești bogat. Știu cum te defăimează cei care deși pretind că sunt iudei, în realitate ei formează o sinagogă a lui Satan.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁹ „Cunosc strâmtorarea și sărăcia ta – deși ești bogat – și insulta din partea celor care spun că sunt iudei, dar nu sunt, ci sunt o sinagogă a Satànei.

Română Noul Testament Interconfesional 2009

⁹ Îţi ştiu necazul şi sărăcia – dar eşti bogat – şi batjocura din partea celor care se numesc iudei, dar nu sunt, ci sunt o sinagogă a Satanei.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁹ «Știu necazul tău și sărăcia ta (dar ești bogat) și batjocurile din partea celor ce zic că sunt iudei și nu sunt, ci sunt o sinagogă a Satanei.

Revelația 2:9 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ

Matei 4:10

„Satano, piei!” – Iisus i-a zis – „Căci iată ce mai este scris: „Lui Dumnezeu să Îi slujești, În fața Lui să te smerești Și să te-nchini doar Domnului!”

Luca 12:21

La fel este și cu acel Care-și adună, pentru el, Comori, fără să se gândească Cum poate să se-mbogățească, Dacă-și va aduna, mereu, Averi, față de Dumnezeu.”

Luca 22:65

Multe-mpotriva Lui rosteau – Multe batjocuri I-aruncau.

Luca 4:18

A scris: „Duhul lui Dumnezeu E, peste Mine, tot mereu. Astăzi, M-a uns, să vă vorbesc Și, Evanghelia, s-o vestesc, Săracilor. Trimis sunt Eu, De către Domnul Dumnezeu, Pentru-a aduce vindecare, La toți acei dintre voi, care Simt că li-e inima zdrobită. Prin Mine, vă va fi vestită Eliberarea robilor Războiului; iar orbilor, Vederile, le dăruiesc; Pe apăsați, îi slobozesc

Luca 6:20

Iisus, ochii, Și-a ridicat, Spre ucenici, și-a cuvântat: „Ferice vouă, că sunteți Săraci, pentru că voi aveți Împărăția Domnului!

Ioan 16:33

V-am spus acestea, să puteți, În Mine, pace, să aveți. În lume, multe veți păți – Necazuri vă vor încolți – Dar îndrăzniți, necontenit, Căci Eu, lumea, am biruit.”

Fapte 14:22

Și-au întărit, în calea lor, Sufletul ucenicilor. Să stăruie, i-au îndemnat – Toți – în credință, ne-ncetat, Spunând că-n cer, la Dumnezeu, Doar prin necazuri și prin greu, Putem pătrunde. Când sfârșiră,

Fapte 26:11

I-am pedepsit, adesea, eu, În sinagogi, voind mereu Să-i fac pe-aceștia să hulească, Iar în pornirea-mi nebunească, Am prigonit pe orișicine, Chiar și-n cetățile străine.

Romani 12:12

Plini de nădejde, să sperați – Mereu – și să vă bucurați. Când, în necazuri, vă găsiți, Răbdare, vreau, să dovediți. În rugăciuni, trebuie-apoi, Stăruitori ca să fiți voi.

Romani 2:17

„Tu, care te numești Iudeu, Care te rezemi, tot mereu, Pe Lege și, neîncetat, Cu Dumnezeu, te-ai lăudat,

Romani 5:3

Ba mai mult, am găsit cu cale, Că-i bine să ne bucurăm, Chiar și atunci când înfruntăm Necazurile, căci noi știm Că, prin acestea, dobândim, Răbdarea cea de trebuință,

Romani 8:35

Și cine o să reușească – Pe noi – ca să ne despărțească De-a lui Hristos iubire, oare? Necazul, strâmtorarea mare, Sau poate că vreo prigonire, Ori foametea de peste fire, Sau lipsa straielor cumva, Primejdia, sau altceva, Ori sabia? Ce-aveți de zis?

Romani 9:6

„Aceasta, însă, nu-nsemnează, Acum, că se înfățișează Cuvântul, de la Dumnezeu, Fără putere. Vă spun eu Că nu toți cei cari, bunăoară, Din Israel ni se pogoară, Ne dovedesc, în acest fel, Că-ntradevăr sunt Israel.

2 Corinteni 6:10

Drept niște întristați părem, Deși, mereu, veseli, suntem. Mulți sunt, de noi, îmbogățiți, Dar noi, săraci, suntem priviți. Părem a nu avea nimic, Dar stăpânim totul, vă zic.”

2 Corinteni 8:2

Peste acestea au trecut Multe necazuri, și-am văzut Precum că toate fost-au mari. Ele, în schimb, s-au ținut tari, Și-atunci, din marea bucurie Și lucia lor sărăcie, Belșug de dărnicie-apare.

2 Corinteni 8:9

Cu toți cunoașteți, căci v-am spus, De harul Domnului Iisus: Bogat era, dar, pentru voi Sărac, El S-a făcut apoi, Pentru ca voi, îmbogățiți, Prin sărăcia Lui, să fiți.

1 Tesaloniceni 3:4

La ce v-am spus, mai dinainte, Când încă printre voi eram Și-nvățătură, vă dădeam. În vremea ‘ceea, v-am vorbit, Că vom avea de suferit Necazuri multe, ne-ncetat, Și chiar așa s-a întâmplat.

1 Timotei 1:13

Măcar că, înainte – eu – Un hulitor am fost, mereu, Am fost un batjocoritor Și un aprins prigonitor, Căci prin tot ceea ce făceam – Adică-n ceea ce lucram – În marea mea necunoștință Trudeam, numai, în necredință!

1 Timotei 6:18

Spune-le, ne-ncetat, să știe Că trebuie, doar fapte bune, Întotdeauna, să adune, Căci numai ele-s arătate, Drept bogății adevărate; Să fie darnici, tot mereu, Să simtă, al altora, greu,

Revelația 1:9

Iată că eu, Ioan – cel care, Frate, vă sunt, la fiecare, Părtaș sunt la necaz cu voi, Părtaș la-mpărăție-apoi, Și la răbdarea lui Iisus – Într-un ostrov, am fost adus, Din pricina Cuvântului Cari este-al Dumnezeului Cel viu în veci și credincios, Și-a mărturiei lui Hristos. Ostrovu-n care m-am aflat Atuncea, Patmos e chemat.

Revelația 2:13

„Știu bine unde te găsești Și știu că, unde locuiești, Se află scaunul pe care – Satana – de domnie-l are. Mai știu de-asemeni, că mereu, Tu ai ținut Numele Meu. Credința nu ți-ai lepădat, Ci tare, tu te-ai arătat, Chiar și atunci când ți-a fost greu – Atuncea când martorul Meu, Cel cari Antipa s-a numit Și credincios s-a dovedit, A fost ucis, în locu-n care, Satana, locuință-și are.

Revelația 2:2

Ce fel de fapte ai făcut. Știu bine că te ostenești, Știu ce răbdare dovedești, Iar pe cei răi, necontenit, Eu știu că nu i-ai suferit. Mai știu că i-ai pus la-ncercare, Pe oamenii aceia care, A fi apostoli, se țineau, Și-ai arătat că nu erau, Ci mincinoși, i-ai dovedit.

Revelația 2:24

Pe voi, ceilalți, cari vă găsiți, În Tiatira – și păziți Învățătura ce v-am dat, Pentru că, prinși, nu v-ați lăsat, De vorbele ce le rostesc Oameni-aceia când vorbesc De „adâncimile pe care Satana”, diavolul, „le are” – Pe voi dar, iată că vă spun, Că: „alte greutăți, nu pun.

Revelația 3:9

Iată, acuma, îți dau Eu, O parte dintre cei pe care, Satan, în sinagogă-i are, Care își spun că sunt Iudei, Dar mint, pentru că nu sunt. Ei, De-acuma, vor veni la tine, Ca la picioare-ți, să se-nchine, Și vor pricepe, negreșit, Ce mult, pe tine, te-am iubit.

Revelația 7:14

„Doamne”, atuncea i-am răspuns, De spaimă-adânc, fiind pătruns, „Eu nu pot ști cine sunt ei. Doar tu îi știi pe toți acei.” El a răspuns: „Ei sunt cei care Vin din necazu-acela mare, Pentru că toți aceștia sânt Veniți de jos, de pe pământ. Oameni-aceștia și-au spălat Straiul, în sângele vărsat, De către Miel și, negreșit, În acest fel, și le-au albit.