Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Revelația 2:2 - Biblia în versuri 2014

2 Ce fel de fapte ai făcut. Știu bine că te ostenești, Știu ce răbdare dovedești, Iar pe cei răi, necontenit, Eu știu că nu i-ai suferit. Mai știu că i-ai pus la-ncercare, Pe oamenii aceia care, A fi apostoli, se țineau, Și-ai arătat că nu erau, Ci mincinoși, i-ai dovedit.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

2 știu faptele tale, efortul și răbdarea ta, și că nu-i poți suporta pe cei răi, că i-ai pus la încercare pe cei ce spun despre ei înșiși că sunt apostoli, dar nu sunt, și ai descoperit că sunt falși.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

2 «Îți cunosc faptele. Știu cât de mare este efortul pe care îl faci și am remarcat răbdarea ta. Am observat că nu îi poți tolera pe cei care fac ce este rău. I-ai testat pe cei care pretindeau că sunt apostoli; și ai descoperit astfel că sunt falși.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

2 „Cunosc faptele tale, truda și statornicia ta și că nu-i poți suporta pe cei răi, că i-ai pus la încercare pe cei care se numesc apostoli, și nu sunt și i-ai descoperit mincinoși.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Română Noul Testament Interconfesional 2009

2 Ştiu faptele tale, strădania şi răbdarea ta şi că nu-i poţi suferi pe cei răi şi că i-ai pus la încercare pe cei care se dau drept apostoli, dar nu sunt, ci i-ai dovedit mincinoşi.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

2 «Știu faptele tale, osteneala ta și răbdarea ta și că nu poți suferi pe cei răi, că ai pus la încercare pe cei ce zic că sunt apostoli și nu sunt și i-ai găsit mincinoși.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Revelația 2:2
21 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Calea celor fără pată, O cunoaște Domnul Sfânt. Cei răi, însă, au drept plată, Calea largă, spre mormânt.


Atunci, am să le spun curat: „Nu vă cunosc și, niciodat’, Nu am putut a vă-nțelege! Plecați, toți cei fără de lege!”


Domnul așa a întrebat, Fiindcă doar l-a încercat, Pe Filip, pentru că știa, Ce fel de gânduri, el avea.


Nu este vorba, nicidecum, De-o Evanghelie oarecare, Ci și de niște oameni care Vă tulbură, dorind apoi De a schimba totul, în voi, Ca Evanghelia lui Hristos Să o răstoarne, ne-ndoios.


Atunci, copii, n-o să mai fim Și nici nu o să mai plutim, Încoace-ncolo, tulburați Și, de învățături purtați – Prin viclenia unora Și șiretenia altora – Cari știu a folosi, din fire, Mijloacele de amăgire;


Când Tatălui, Îi stăm ‘nainte, De voi, ne-aducem noi, aminte, Și de lucrarea de credință Ce-o săvârșiți, cu sârguință, De osteneala arătată, În dragostea voastră curată, Precum și de nădejdea voastră – Pe care, în credința noastră – O țineți, cu tărie, sus, În Domnul nost’, Hristos Iisus!


Necontenit, să cercetați Orișice lucru, iar apoi – Ce-i bun – să țineți, pentru voi.


Dar totuși, temelia tare, Pe care Dumnezeu o are, Nezguduită se arată, Purtând astă pecete dreaptă: „Domnu-i cunoaște pe ai Lui”, Și-apoi, „Numele Domnului, Dacă-I, de cineva, rostit, Omul acela, negreșit, Departe, trebuie să știe, De făr’delegi, ca să se ție!”


Nedrept, nu este Dumnezeu, Ci drept Se-arată El, mereu. De-aceea, fără îndoială, Nu uită-a voastră osteneală, Nici dragostea ce-o arătați Numelui Lui – dragii mei frați – Sau faptul că, neîncetat, La sfinți, voi, ajutor ați dat.


„Eu, preaiubiților mei frați, Vă-ndemn acum, să cercetați Duhul, atent, ca tot mereu, Să știți dacă-i din Dumnezeu. Vă rog dar, să nu dați crezare, Oricărui duh, la întâmplare. Căci mulți proroci, azi au ieșit, Și mincinoși, s-au dovedit.


Acum, de unde ai căzut, Te sfătuiesc să-ți amintești Și-ți spun ca să te pocăiești. La prima dragoste apoi, Întoarce-te tu, înapoi. Așa să faci, și va fi bine, Căci altfel, voi veni la tine Și am să iau sfeșnicul tău, Ca să îl mut din locul său. Ăst lucru, ai să îl pățești, În caz că nu te pocăiești.


Cu toate-acestea, însă-ți spun, Că ai, totuși, un lucru bun: Acela că, tu n-ai iubit Faptele ce le-au săvârșit Nicolaiții, căci și Eu Urăsc faptele lor, mereu.


„Îți știu necazul suferit Și sărăcia, negreșit. (Cu toate-acestea, ești bogat.) Batjocuri multe-ai îndurat, Din pricină de la acei Care își zic că sunt Iudei, Însă nu sunt, ci se vădesc, Precum că ei alcătuiesc, De fapt, o sinagogă-n care, Satana este cel mai mare.


„Scrie-i la îngerul pe care, Biserica-n Sardes, îl are: „Iată ce zice, pentru tine, Cel care, șapte stele, ține Și șapte Duhuri care sânt Ale Părintelui Cel Sfânt: „Cunosc ce fapte ai făcut, Căci Eu, pe toate, le-am văzut. Îți merge vestea că trăiești, Cu toate că, de fapt, mort, ești.


„Să afli dar, precum că Eu Cunosc ceea ce-ai făptuit. Nici rece nu ai fost găsit, Dar nici în clocot nu erai. Bine era, de te aflai Ori înghețat, ori clocotit!


„Cunosc ce fapte ai făcut, Pentru că Eu ți le-am văzut. Acuma dar, să iei aminte, Căci pusă-ți este, înainte, O ușă care-ți e deschisă Și nu mai poate fi închisă, De nimeni. Chiar de te-ai vădit Mic în putere, ai păzit Al Meu Cuvânt, neîncetat, Și nicicând, nu te-ai lepădat, Tăgăduind Numele Meu.


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ