Revelația 1:2 - Biblia în versuri 20142 Și-acesta a mărturisit, Despre cuvântul auzit, Cari este al lui Dumnezeu, Și a vorbit apoi, mereu – Ca și un martor credincios – De mărturia lui Hristos, Făcând astfel, de cunoscut, Ce-a auzit și ce-a văzut. အခန်းကိုကြည့်ပါ။နောက်ထပ်ဗားရှင်းများNoua Traducere Românească2 care a mărturisit tot ce a văzut cu privire la Cuvântul lui Dumnezeu și la mărturia lui Isus Cristos. အခန်းကိုကြည့်ပါ။Biblia în Versiune Actualizată 20182 Ioan a relatat exact ce a văzut; și a vorbit despre Cuvântul lui Dumnezeu și despre mărturia lui Isus Cristos. အခန်းကိုကြည့်ပါ။Versiunea Biblia Romano-Catolică 20202 care a dat mărturie că toate câte le-a văzut sunt cuvântul lui Dumnezeu și mărturia lui Isus Cristos. အခန်းကိုကြည့်ပါ။Română Noul Testament Interconfesional 20092 Ioan a mărturisit cuvântul lui Dumnezeu şi mărturia lui Iisus Hristos, tot ce a văzut. အခန်းကိုကြည့်ပါ။Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu2 care a mărturisit despre Cuvântul lui Dumnezeu și despre mărturia lui Isus Hristos și a spus tot ce a văzut. အခန်းကိုကြည့်ပါ။ |
Glasul pe cari l-am auzit, În felu-acesta, mi-a vorbit: „Sunt Alfa și Omega, Eu; Eu sunt întâiul, tot mereu, Precum – de-asemeni – negreșit, Tot Eu sunt Cel de la sfârșit. Ce vei vedea, minte să ții Și într-o carte, tot, să scrii. Apoi, Bisericilor care, Pământul Asiei le are – Biserici care șapte sânt – Trimite-le al Meu cuvânt. Vei scrie, astfel, la Efes, Smirna, Pergam; bine-nțeles, La Tiatira vei mai scrie; În Sardes, vreau să se mai știe, În Filadelfia și-apoi, În Laodiceea.” ‘Napoi,
Iată că eu, Ioan – cel care, Frate, vă sunt, la fiecare, Părtaș sunt la necaz cu voi, Părtaș la-mpărăție-apoi, Și la răbdarea lui Iisus – Într-un ostrov, am fost adus, Din pricina Cuvântului Cari este-al Dumnezeului Cel viu în veci și credincios, Și-a mărturiei lui Hristos. Ostrovu-n care m-am aflat Atuncea, Patmos e chemat.
Eu, niște jilțuri de domnie, Apoi, în urmă, am văzut. Acelora cari au șezut Pe ele, li s-a dat, îndată, Dreptul de-a face judecată. Mai multe suflete erau, Acolo. Ele se vădeau Precum că sunt ale celor Ce și-au păstrat credința lor Și cărora li s-a tăiat Capul, căci nu s-au lepădat, De mărturia lui Iisus, În nici un fel, și-au ținut sus – Oricând și-n orice loc – mereu, Cuvântul de la Dumnezeu. Erau și ale celor care Nu îi aduseră-nchinare Nici fiarei, nici icoanei ei Și n-au vrut oamenii acei Ca să-i primească semnul dat, Pe braț sau frunte, așezat. Aceștia, toți, au biruit, Au înviat și au domnit, Cu Domnul nost’, Hristos Iisus, Așa precum fusese spus, Ani mulți – în număr de o mie – În sfânta Lui Împărăție.
Când Mielu-a rupt pecetea care A cincea e, la numărare, Către altar, eu am privit. Sub el, îndată, am zărit, Că multe suflete ședeau. Aceste suflete erau, Ale acelor care sânt Uciși, pentru acel Cuvânt, Cari este al lui Dumnezeu Și pentru că țineau, mereu, Mărturisirea ce-au primit-o, Pe care-n lume au vestit-o.