Qohelet 2:16 - Biblia în versuri 2014

¹⁶ Mai mult, nu este pomenit Cel înțelept, decât vorbit, Nebunul e. Va fi uitat – Dacă nu chiar când a plecat – Atunci, în ziua următoare. Și-apoi și înțeleptul moare

နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

¹⁶ Căci o amintire veșnică nu va rămâne nici în urma înțeleptului, nici a nesăbuitului. În zilele care vin totul este deja dat uitării. La fel cum moare înțeleptul, tot așa moare și nesăbuitul.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹⁶ Amintirea despre cel înțelept nu durează mai mult decât aceea a prostului; și în următoarele zile, deja totul este uitat. Înțeleptul moare exact cum moare și prostul!

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹⁶ Căci nu este amintire veșnică a celui înțelept ca și a celui nesimțit: imediat, în zilele care vin, totul este uitat. Cum moare înțeleptul, așa moare și nesimțitul!

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹⁶ Căci pomenirea înțeleptului nu este mai veșnică decât a nebunului: chiar în zilele următoare, totul este uitat. Și apoi și înțeleptul moare, și nebunul!

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹⁶ Căci nu este aducere aminte în veac de cel înțelept cum nu este de cel nebun; căci totul se va uita de mult în zilele care vor veni. Și cum moare înțeleptul întocmai ca și cel nebun!

Qohelet 2:16 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ

2 Samuel 3:33

El a găsit, atunci, cu cale, S-alcătuiască-un cânt de jale, Pe care-n urmă l-a cântat Când la mormânt, de veghe-a stat: „Poate să moară Abner, oare, Așa precum mișelul moare?

Psalmi 103:16

Însă când vântul îl lovește, Dispare în necunoscut, Iar locu-n care a crescut – În care mai ‘nainte-a stat – Nu se mai știe niciodat’.

Psalmi 49:10

Îl vor vedea, căci se vădește Că înțelepții – bunăoară – Cu toții pier și au să moară Și proști – după cum se știe – Și cei atinși de nebunie, Iar avuția adunată, De alții le vai fi luată.

Psalmi 88:12

În întuneric sunt știute Minunile ce-au fost făcute? În a uitării țară, oare, Știută-i dreapta Ta cea tare?

Exodul 1:6

În urmă, Iosif a murit. Apoi, și frații i-au pierit, Și tot leatul oamenilor, Care erau de vârsta lor.

Exodul 1:8

Peste Egipt, s-a ridicat – În urmă – un nou împărat. El nu știa ce a făcut Iosif, căci nu l-a cunoscut.

Proverbe 14:8

De-nțelepciune ocrotit, Omul care e chibzuit Alege calea de urmat; Dar nebunia i-a-nșelat Pe cei ce sunt nechibzuiți;

Qohelet 1:11

Nimeni nu-și mai aduce-aminte De tot ce fost-a în trecut, Iar despre ce s-a petrecut Acum – sau despre ce-o să fie – Nicicând n-are să se mai știe, Căci întâmplările din urmă Nu au să lase nici o urmă Pe cerul lumii azuriu, Ființelor de mai târziu.

Qohelet 2:14

Omu-nțelept ochii și-i ține În cap, însă nebunul vine Prin întuneric, șchiopătând. Dar am băgat de seamă când Mai cu atenție-am privit, Că cei doi au împărtășit Aceiași soartă. Am picat

Qohelet 2:15

Pe gânduri și m-am întrebat: „De-aceeași soartă voi avea Ca și nebunul, atuncea De ce am fost mai înțelept? Am vreun folos că sunt deștept?” Un gând a început a-mi spune: „Și-aceasta e deșertăciune.”

Qohelet 6:8

Mă-ntreb: „Cel înțelept ce are, Mai mult decât nebunul, oare?” Sau ce folos a dobândit Omul care-i nenorocit De să se poarte a-nvățat, Față de vii? Ce-a câștigat?

Qohelet 7:2

Iată, eu am găsit cu cale Că mersu-n casa cea de jale Mai cu folos are să fie, Decât în cea de bucurie,

Qohelet 8:10

Atuncea însă, i-am zărit Pe cei răi, îngropați, plecând Înspre odihna lor, plângând; Însă acei care-au lucrat Neprihăniți, s-au depărtat De locul sfânt, ca după toate, Uitați să fie în cetate. Și-aceasta e deșertăciune!

Qohelet 9:15

Întărituri. Dar s-a găsit Un om sărac, printre acei Care-ntre zidurile ei Au locuit. Săracului, Înțelepciunea minții lui Îi era singura avere. Astfel, doar cu a ei putere, Cetatea a eliberat, Deși nimeni nu l-a luat În seamă, căci sărac a fost. Cine să-l vadă? N-avea rost, Măcar că era înțelept.

Qohelet 9:5

Cei vii, își știu sfârșitul sorții: Știu că muri-vor, însă morții Nu știu nimic și nu li-e dată Apoi, nimic – nici o răsplată – Căci după ce-au fost îngropați, De toată lumea sunt uitați, Iar viața înainte merge; Chiar pomenirea li se șterge.

Maleahi 3:16

Atunci, cei care-au arătat Teamă de Domnul, au venit Și între ei au povestit, Căci deseori se adunau Și unul altuia-și vorbeau. Domnul, la ale lor cuvinte, Îndată a luat aminte Și-a poruncit ca să se scrie O carte care-apoi să fie Un semn de amintire pus Și-n fața Domnului adus, Pentru toți oamenii din lume Care se tem de al Lui Nume.

Evrei 9:27

Și după cum e rânduit Ca orice om să moară-o dată Și-apoi se face-o judecată,