Psalmi 92:14 - Biblia în versuri 2014

¹⁴ Chiar și la bătrânețe – iată – Ei aduc roadă-mbelșugată. Sunt plini de suc și-au înverzit, Ca să arate – negreșit –

နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

¹⁴ Ei rodesc până la bătrânețe, sunt plini de sevă și de verdeață,

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹⁴ Ei produc fructe până la bătrânețe. Sunt plini de sevă și au coronamentul (mereu) verde –

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹⁴ Cei plantați în casa Domnului vor înflori în curțile Dumnezeului nostru.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹⁴ Ei aduc roade și la bătrânețe; sunt plini de suc și verzi,

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹⁴ La bătrânețe vor rodi încă, vor fi plini de suc și verdeață,

Psalmi 92:14 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ

Iov 17:9

Totuși, neprihănitu-a stat Pe calea sa, înfipt și tare, Iar cel cari mâini curate are, Se întărește și mai mult.

Psalmi 1:3

El are asemănare Cu un pom ce-a fost sădit Lângă un izvor – pom care Își dă rodul pârguit Chiar la vremea potrivită; Veșnic este înverzit. Orice muncă isprăvită Fi-va, căci, la bun sfârșit, Duce totul. Cei răi, însă,

Psalmi 71:18

Să nu mă lepezi, Domnul meu, Dacă bătrâna am să fiu eu, Ca să vestesc tăria Ta Celor ce mă vor asculta, Pentru a ști de ea, apoi, Cei ce veni-vor după noi!

Proverbe 4:18

Însă a drepților cărare, Lumină e, strălucitoare, Care va crește tot mereu, Către al zilei apogeu.

Isaia 46:4

Până când o să-ncărunțiți Și până o să-mbătrâniți, Același am să fiu, mereu, Și-am să vă dau sprijinul Meu. Necontenit, vă însoțesc Pentru că Eu vă mântuiesc.

Ieremia 17:8

Pentru că un astfel de om Este asemeni unui pom Cari lângă ape e sădit. În rădăcini e întărit, Căci ele către râu se-ntind. Căldurile nu îl cuprind Când focul arșițelor vine. Al său frunziș verde se ține. Seceta, el n-o ia în seamă, Căci n-are de ce să se teamă. Când arșița, tot, ofilește, Doar el, nestingherit, rodește.”

Езекиел 47:12

Dar lângă apa râului, Pe toate malurile lui, Pomi roditori, doar, au să crească. Frunza n-o să le veștejească, Iar roada lor nu se sfârșește. În orice lună, se vădește, Precum că ei vor da, apoi, Alte și alte roade noi, Căci tot mereu, udați ei sânt, De apa din Locașul sfânt. Ceea ce au ei să rodească, Drept hrană, are să slujească, Iar frunzele lor se vădesc Că pentru leac se folosesc.”

Matei 3:10

Iată, securea – fraților – La rădăcina pomilor, A fost înfiptă. Va cădea Acel care nu va avea Roadele bune; e tăiat Și-apoi în foc e aruncat.

Filipeni 1:11

Să fiți dar plini – deasupra firii – De roadele neprihănirii, Prin Domnul nost’, Hristos Iisus, Spre slava Tatălui de Sus.

Iuda 1:12

Drept stânci ascunse sunt apoi, Oameni-aceștia, printre voi, Atuncea când sunt invitați, La mesele pe cari le dați, Din dragoste. Fără rușine, Se-ndoapă, cât pântecu-i ține. Ca norii, fără apă, sânt Oameni-acești, purtați de vânt. Ei, pomi tomnatici, s-au vădit, Care, nicicând, nu au rodit, Căci ei, de două ori – dragi frați – Sunt morți și dezrădăcinați.