Psalmi 9:17 - Biblia în versuri 2014

¹⁷ Spre locuința morților Merge poporul răilor, Și neamuri care au uitat De Dumnezeu, neîncetat.

နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

¹⁷ Cei răi se întorc în Locuința Morților, toate națiunile care uită de Dumnezeu.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹⁷ Cei răi se întorc în locuința morților împreună cu toate popoarele care uită de Dumnezeu.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹⁷ Domnul s-a făcut cunoscut, a făcut judecata: nelegiuitul a căzut în capcana pe care a făcut-o cu mâinile sale. În surdină Sélah

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹⁷ Cei răi se întorc în Locuința morților: toate neamurile care uită pe Dumnezeu.

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹⁷ Cei răi se vor întoarce în Șeol; toate neamurile care uită pe Dumnezeu.

Psalmi 9:17 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ

Iov 5:13

De-asemenea, a năruit Capcanele ce le-au întins Înșelătorii. El i-a prins, Pe înțelepți, în planul lor, În miezul vicleniilor.

Iov 8:13

La fel, cu cei de pe pământ – Care, de Domnul, au uitat – Se-ntâmplă, cum s-a întâmplat Cu iarba. Cel nelegiuit, De Dumnezeu, e pedepsit. Nădejdea îi e nimicită.

Psalmi 106:13

Dar repede au fost uitate Lucrările Lui minunate, Și nimeni n-a mai așteptat Al Său plan să se fi-ncheiat.

Psalmi 44:17

Acestea ni s-au întâmplat, Cu toate că Te-am ascultat Și n-am călcat nici un cuvânt Aflat în al Tău legământ.

Psalmi 44:20

De-ar fi uitat poporul meu De-al nostru Domn și Dumnezeu Și spre un domn străin apoi, Ne-am fi întins mâinile noi,

Psalmi 49:14

Spre locuința morților, Ca și o turmă sunt mânați Și pradă morții sunt lăsați. Ei în picioare-or fi striviți De oamenii neprihăniți. Se duce frumusețea lor, Iar în locașul morților Au să-și găsească locuința.

Psalmi 50:22

Seamă luați voi cari, mereu, Uitați de Domnul Dumnezeu, Ca nu cumva să vă sfâșii Și să vă șterg dintre cei vii, Căci n-o să fie nimenea, De-a vă scăpa din mâna Mea.

Proverbe 14:32

De răutate e surpat Cel rău; dar cel neîntinat, La moarte chiar, nădăjduiește.

Proverbe 5:22

Cel rău nu poate-a se desface, Prins chiar de-a lui nelegiuire. Păcatul său, în stăpânire Are să-l țină, strâns legat.

Isaia 3:11

Vai, de acel care e rău, Căci parte are-n lucrul său, De roadele faptelor lui, Care sunt ale răului!

Isaia 5:14

De-aceea, împotriva lor, Și locuința morților Își va deschide a ei gură Și-și va lărgi, peste măsură, Gâtlejul, ca să se pogoare În ea, tot ce avea sub soare Sionul: a lui măreție, Neprețuita-i bogăție Și lumea sa gălăgioasă, Veselă, mândră și făloasă.

Ieremia 13:25

Iată-ți dar soarta-n viitor, Partea pe care ți-o măsor, Pentru că tu ai arătat Cum că pe Mine M-ai uitat, Iar toți ai tăi știu să își pună Speranțele, doar în minciună.

Ieremia 18:15

Totuși, Eu n-am fost ascultat De-al Meu popor, căci M-a uitat, Spre-a se-nchina idolilor, Arzând tămâie-n cinstea lor. Căile vechi, le-a părăsit Și pe-alte drumuri a pornit. A apucat căi nebătute Ce îi erau necunoscute,

Ieremia 2:32

Mireasa-și uită brâul oare, Sau fata ale ei odoare? Dar Eu, de-un timp îndelungat, Am fost, de-al Meu popor, uitat.

Ieremia 3:21

„Un vuiet mare se pornește, De pe-nălțimi și se-ntețește. Sunt plânsete și rugi pe care, Le-nalță spre a lor iertare, Toți fiii cei din Israel, Pentru că au uitat de Cel Care le este Dumnezeu Și ajutor le-a fost, mereu.

Езекиел 22:16

În fața neamurilor – iată – De tine tu vei fi spurcată, Pentru ca astfel, tot mereu, Să știi precum că Domn sunt Eu.”

Osea 2:13

Pentru acele zile când Mergea, tămâie, aducând ‘Naintea Baalilor, doresc – Acuma – să o pedepsesc. Pentru acele zile când – După ibovnici, alergând – Cu salbă mândră se gătea Și-n nas verigă își punea, Am să o pedepsesc, de-ndat’. O pedepsesc, căci M-a uitat! Așa va fi căci – negreșit – Domnul e Cel care-a vorbit.”

Revelația 20:15

Oricine, scris, n-a fost găsit În cartea vieții, negreșit, A fost, îndată, aruncat, În iazul cel, „de foc”, chemat.”

Revelația 21:8

Dar cei curvari, sau cei fricoși, Ori ucigași, necredincioși, Precum și toți aceia care Aduc, la idoli, închinare, Sau vrăjitori, ori mincinoși, Sau cei ce se vădesc scârboși, Au parte de-un anume loc: Acela-i iazul cel de foc. A doua moarte – negreșit – Vor avea ei, de moștenit.”