Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Psalmi 83:13 - Biblia în versuri 2014

13 Ca praful fă-i, Doamne, să fie, Ca paiul dus de vijelie,

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

13 Dumnezeul meu, fă-i ca un vârtej de praf, ca o pleavă luată de vânt,

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

13 Dumnezeul meu, fă-i un vârtej de praf și o pleavă pe care o ia vântul.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

13 care au spus: „Să luăm în stăpânire pentru noi pășunile lui Dumnezeu!”!

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

13 Dumnezeule, fă-i ca vârtejul de praf, ca paiul luat de vânt,

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

13 Dumnezeul meu! Fă‐i ca vârtejul, ca miriștea înaintea vântului;

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Psalmi 83:13
15 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Lovești frunza dusă de vânt? Un pai uscat Tu urmărești?


Făcându-i pai, luat de vânt, Și pleavă, de vârtej, purtată.


O Doamne, Dumnezeul meu, De ce acum – în ceasul greu – M-ai părăsit, Te-ai depărtat, În ajutor Tu nu mi-ai stat Și n-ai luat seama la cele Cari fost-au plângerile mele?


Acei care-mpotivă-mi sânt, Să fie ca și pleava-n vânt Și îngerul lui Dumnezeu Să îi gonească tot mereu!


O, Doamne, Tu ești Dumnezeu Și Tu ești Împăratul meu: Dă o poruncă, peste fire, Pentru-a lui Iacov izbăvire!


Mărimea măreției Tale, Îi spulberă din a Ta cale, Pe toți cei cari vrăjmași Îți sânt, Când îi trântești Tu, la pământ. Mânia-Ți se dezlănțuiește Și-ndată, ea îi mistuiește, Ca pe o trestie uscată.


De-abia au fost ei semănați, Abia de-s înrădăcinați, Căci la suflarea Domnului, Se uscă, iar vârtejul Lui Îi spulberă de pe pământ, Ca paiele duse de vânt.


Cine-i Cel cari S-a îndreptat Spre răsărit și l-a săltat Pe cel pe care l-a găsit Precum că este potrivit Să calce-n urma Domnului Și în neprihănirea Lui? Cine-i supune împărați, Peste popoare așezați, Și neamurile care sânt Pe fața-ntregului pământ? Cine le sfarmă sabia, Iar arcu-l face-asemenea Cu pleava care-i spulberată, Atunci când e de vânt luată?


Tocmai de-aceea, Eu voiesc, Acuma, să îi risipesc. Astfel, ca pleava au să fie, Dusă de vântul din pustie.


Pentru că tu ai cutezat Și-n acest fel ai cuvântat: „Aceste două neamuri, iată, Și ale lor țări – totodată – Au să ajungă ale mele Căci stăpânire pun, pe ele!” – Măcar că Domnul Se vădea Că în a lor țară ședea –


Așa a zis Cel cari, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu: „Pentru că cei ce se vădeau Cum că ai voști’ dușmanii erau Au zis: „Ha! Ha! Am dobândit Aste-nălțimi! Le-am moștenit! Aste-nălțimi veșnice, iată, Drept ale noastre se arată!”,


În a Lui arie, e gata. În mână, își are lopata. Va curăța ogorul, iar Grâu-l va strânge în grânar, În timp ce pleava adunată, În flăcări fi-va aruncată.”


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ