Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Psalmi 79:4 - Biblia în versuri 2014

4 Iată că în a noastră țară, Acum ajuns-am de ocară Și de batjocura celor Cari înconjoară-al Tău popor.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

4 Am fost de disprețul vecinilor noștri, de batjocura și de râsul celor ce ne înconjoară.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

4 Am fost ridicoli în fața vecinilor noștri. Cei care ne înconjoară, au râs de noi și ne-au ridiculizat.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

4 Am ajuns de ocara vecinilor noștri, de batjocura și râsul celor care ne înconjoară.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

4 Am ajuns de ocara vecinilor noștri, de batjocura și de râsul celor ce ne înconjoară.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

4 Am ajuns de ocară vecinilor noștri, de râs și de batjocură celor ce sunt în jurul nostru.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Psalmi 79:4
23 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Atuncea fi-veți nimiciți Din țara care ați primit-o Și din părinți ați moștenit-o. De-asemeni, fi-va lepădată Casa aceasta, închinată Numelui Meu – Casa pe care Eu am sfințit-o-n adunare. De râs, ajunge-va, astfel, Printre popoare, Israel.


Au început să-mi spună: „Iată, Cei ce scăpat-au din robie, ‘Napoi au reușit să vie. Acuma, sunt aflați în țară, În strâmtorări și în ocară, Căci zidul ce împrejmuia Ierusalimul – și-l veghea – Surpat se află, la pământ, Iar ale lui porți, arse, sânt.”


Atunci când fost-a înștiințat De hotărâre, Sambalat – Cel care este Horonit – Cu Tobia – cel Amonit – Și cu Gheșem – acela care Arab fusese, din născare – Iute-și bătură joc de noi Și-n acest fel au zis apoi: „Ce faceți voi? Ce încercați? Voiți ca să vă răsculați Contra-mpăratului?” Iar eu


Ne faci să fim mărul pe care Se ceartă, fără încetare, Vrăjmașii noșt’ și râd apoi, Ei între ei, privind la noi.


Vecinii îl batjocoresc, Iar trecători-l jefuiesc.


De-aceea, toți aceia cari S-au dovedit a fi mai mari Peste locașul Meu cel sfânt, Drept pângăriți socot că sânt. Pe Iacov, Eu M-am mâniat Și-apoi pierzării l-am lăsat. Pradă batjocurii, la fel, Eu l-am lăsat pe Israel.”


În vremea care o să vie, De pomină îi fac să fie. Doar pricini de nenorocire, A țărilor de peste fire, Au să ajungă. De ocară Îi fac, în fiecare țară, În care fi-vor izgoniți. Buni de blestem, vor fi găsiți Și de batjocură, mereu, Oriunde-am să-i împrăștii Eu.


Pân’ la Ierusalim m-am dus Și-am străbătut – cum mi s-a spus – Cetățile nenumărate Care în Iuda sunt aflate. În fața împăraților Și-a căpeteniilor lor, Am fost apoi, și le-am vestit Ceea ce mi s-a poruncit. Le-am spus că-n vremea ce-o să vină, Se vor preface în ruină Cetățile nenumărate Care în Iuda sunt aflate. Vor fi ruine, negreșit, Bune doar de batjocorit Și de blestem. Toate aceste Se vor petrece fără veste Și până azi va fi văzut Ceea ce se va fi făcut.


Domnul oștirilor – Acel Ce-i Dumnezeu în Israel, În acest fel a cuvântat: „Așa după cum s-a vărsat Nestăvilita Mea mânie Și cu aprinsa Mea urgie Peste cei care se vădeau Că la Ierusalim ședeau, Așa vă vor lovi apoi Toate acestea, și pe voi, Dacă-n Egipt o să fugiți, Pentru un timp să locuiți. Acolo, vă voi face-apoi, O pricină s-ajungeți voi, De-afurisenie și ocară, De groază și blestem în țară, Iar acest loc n-o să puteți, Nicicând, în urmă, să-l vedeți!”


„Iată că noi ne rușinam, Ocara când o auzeam. Adânc, rușinea ne-a pătruns Și fețele ni le-am ascuns, Atuncea când noi am zărit Niște străini că au venit Să intre-n Casa Domnului, În sfântul Său locaș al Lui.”


Poporul lui umblă plângând Și cată pâine, suspinând. Ale lui lucruri scumpe-avute, Pe pâine doar au fost vândute, Spre a putea, în acest fel, Să își păstreze viața el. „Privește Doamne, negreșit, Și vezi cât sunt de înjosit!”


„Aminte să-Ți aduci, de-ndat’, Doamne, de tot ce s-a-ntâmplat! Privește Doamne, către noi, Să vezi ocara noastră-apoi!


Cei de aproape și cei care Se vor afla la depărtare – Toți împreună, la un loc – De tine își vor bate joc, Căci ești vestită drept spurcată, De tulburări mari încercată!


Tu însă ști-vei – negreșit – Că Eu, Domnul, am auzit Batjocura ce ai rostit-o Pe care tu ai azvârlit-o, Spre marii munți din Israel, Când ai vorbit, în acest fel: „Sunt pustiiți, lăsați să cadă În ale noastre mâini, drept pradă!”


Nu vei mai auzi – de-acum – Batjocurile, nicidecum, Și nici ocara tuturor Popoarelor neamurilor. De-aceea, n-ai să-ți mai lovești Neamul și n-ai să-l nimicești” – Zice Acel care, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu.


Tu spune: „Cel care, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu, În acest fel, a glăsuit: „Da! Pentru că ei au voit Să vă înghită, ne-ncetat, Pentru că v-au înconjurat Voind ca să vă pustiască, S-ajungă să vă moștenească Și alte neamuri care sânt Pe fața-ntregului pământ, Pentru că v-au batjocorit Și pentru că au azvârlit Ocara peste voi astfel,


Doamne, în marea-Ți îndurare, Abate-a Ta mânie mare Și-urgia care a lovit Ierusalimul și-a venit Asupra muntelui Tău sfânt. Păcatele multe ne sânt. Din pricina păcatelor Și a nelegiuirilor Pe cari părinții le-au făcut, Ierusalimul a căzut Și-al Tău popor e de ocară Printre cei cari îl înconjoară.


„Îi strâng pe toți cei întristați Care departe sunt aflați De a ta sfântă adunare. Am să îi strâng pe toți cei care Din al tău mijloc au ieșit Și-acum ocara i-a lovit.


Așa precum blestem erați Când printre neamuri vă aflați – Tu, casă a lui Israel Și voi, din Iuda, tot la fel – Am să vă mântuiesc apoi Și veți ajunge a fi voi – În lume – pentru fiecare, Mereu, o binecuvântare. Vă întăriți și-n orice vreme, Voi nu aveți de ce vă teme!”


De râs veți fi voi, pe pământ, De pomină-n orice popor, Și de batjocura celor Printre cari fi-veți duși, mereu, De către Domnul Dumnezeu.


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ