Psalmi 76:6 - Biblia în versuri 2014

⁶ Când i-a mustrat Acel pe care, Iacov, drept Dumnezeu, Îl are, Și cai și călăreți – de-ndat’ –

နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

⁶ La mustrarea Ta, Dumnezeul lui Iacov, călărețul și calul au pierit!

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁶ Dumnezeul lui Iacov, când ai vorbit Tu împotriva lor, călărețul și calul au adormit la fel!

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁶ Au fost prădați curajoșii, s-au cufundat în somn și toți cei viteji nu-și mai găsesc puterea.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁶ La mustrarea Ta, Dumnezeul lui Iacov, au adormit și călăreți, și cai.

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁶ De mustrarea ta, Dumnezeul lui Iacov, carul și calul sunt aruncați în somn de moarte.

Psalmi 76:6 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ

2 Samuel 10:18

Să-i țină piept, dar au fugit Înspăimântați, din fața lui Și-a oștii Israelului. Caii pe care i-a tăiat David, atunci, s-au ridicat La șapte sute. I-a lovit Pe călăreți și au pierit În ăst fel, patruzeci de mii, Dintre ai Siriei copii. Chiar și Șobac – acela care, Peste oștire-a fost mai mare – În acea zi, a fost rănit Și-acolo-n urmă, a murit.

2 Regi 19:35

Îngerul Domnului, sosit În miez de noapte, a lovit Oștile-Asirienilor. El a ucis, din rândul lor – Atunci – o sută și optzeci Și cinci de mii, de oameni. Deci, Când zorile s-au arătat, Doar trupuri moarte a aflat – Pe câmpuri – Sanherib. Îndată,

2 Cronici 32:21

Atunci, un înger a venit, Trimis de Domnul, și-a lovit Oastea Asirienilor Precum și-a împăraților Care acolo se aflau Și-alăturea de ei mergeau Către Ierusalim. Îndată, Tabăra fost-a ridicată, Iar Sanherib s-a-ntors apoi, Cu toată oastea, înapoi. Ajuns acasă, a intrat În templul ce-a fost închinat În cinstea zeului pe care Poporul său drept domn îl are. Acolo-n templul zeului, Ai săi feciori, asupra lui, Cu săbiile-au tăbărât Îndată, și l-au omorât.

Psalmi 104:7

Tu, însă, ai amenințat Apa care s-a-nspăimântat. De al Tău tunet s-a-ngrozit Și-n mare grabă a fugit,

Psalmi 18:15

Atuncea, s-au descoperit Albii de ape și-au ieșit, Astfel, în urmă, la iveală – Ca să Îți deie socoteală – Ascunsa temelie care Ține această lume mare. Doamne, toate s-au întâmplat, În clipa-n care le-ai mustrat, Atuncea când s-a auzit Ce vuiet mare a stârnit Suflarea din nările Tale Cari spulberă totul în cale.

Psalmi 80:16

Privește și ia seama bine, Căci via Ta este tăiată Și că în foc e aruncată. Mustrarea de pe a Ta față Face să piară a ei viață.

Exodul 15:1

Moise și tot poporul lui, Cântară-un cântec Domnului. Ei ziseră: „Lui Dumnezeu, Avem să Îi cântăm, mereu, Căci slava, El Și-a arătat: Apele mări-a revărsat, Înecând cal și călăreț.

Exodul 15:10

Dar cu suflarea-Ți, ai suflat Și-n mare, el s-a înecat. Apa, pe toți, i-a înghițit. Ca plumbul, ei s-au prăbușit, În hăul de sub unda ei.

Exodul 15:21

Maria răspundea astfel, Copiilor lui Israel: „Lui Dumnezeu, neîncetat Cântați-I, căci Și-a arătat Slava, și-a năpustit, în mare, Și cai și călăreți și care.”

Isaia 37:36

Îngerul Domnului, sosit În miez de noapte, a lovit Oștile-Asirienilor. El a ucis, din rândul lor – Atunci – o sută și optzeci Și cinci de mii, de oameni. Deci, Când zorile s-au arătat, Doar trupuri moarte a aflat – Pe câmpuri – Sanherib. Îndată,

Ieremia 51:39

Călduri de vin, când vor avea, Mai mult am să le dau să bea, Beția ca să le sporească Și astfel să se veselească Pentru ca somnul să le vie Și-apoi să doarmă, pe vecie.”

Ieremia 51:57

Iată dar, ce a cuvântat Acela care-i Împărat, Acela care are Nume De Domn al oștilor: „Anume Am să-i îmbăt pe cei deștepți Care sunt ai lui înțelepți. Am să-i îmbăt și pe cei cari Sunt voievozii lui cei mari, Pe cei ce sunt cârmuitori, Pe toți vitejii luptători, Pe căpeteniile lui Ce sunt capi ai poporului. Vor adormi pentru vecie Și nicicând treji n-au să mai fie.”

Езекиел 39:20

La masa Mea, vă așezați! Veniți, ca să vă săturați De carnea călăreților Și de cea a vitejilor, De carnea cailor apoi Și-a oamenilor de război!” – Zice Acel care, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu.

Nahum 1:6

Cine va sta, în fața Lui, Răbdând urgia Domnului? Dar cine poate, piept să ție, Când vine-aprinsa Lui mânie? Urgia Lui foc se vădește Și stâncile le prăbușește.

Nahum 2:13

„Ascultă și ia seama bine! Mare necaz am Eu, pe tine!” – A zis, cu glas răsunător, Cel care-i Domn al oștilor. „În fum am să prefac apoi, Carele tale de război Și pradă îi dau sabiei, Pe ai tăi mândri pui de lei. Prada, în țară adunată, Am să ți-o spulber dintr-odată, Iar glasul solilor tăi mulți, Nicicând nu ai să-l mai asculți.”

Nahum 3:18

Asculte cel ce-i așezat Peste Asiria-mpărat: Îți dorm păstorii – nu păzesc – Și-ai tăi viteji se odihnesc. În timpu-acesta – negreșit – Poporul tău e risipit Pe munți și nu va mai putea Ca să îl strângă nimenea.

Zaharia 12:4

În acea zi – fără-ndoială – Lovesc caii cu amețeală, Iar cu turbare îi lovesc Pe cei care îi călăresc. Peste-a lui Iuda casă, Eu, Deschiși, Îmi țin ochii, mereu, Și-arunc orbire cailor Popoarelor neamurilor.

1 Samuel 26:12

Ulcioru-ndată l-au luat – Și sulița – și au plecat, Fără să-i fi văzut, cumva, Sau să-i audă cineva. Un somn adânc, Domnul trimise, Care pe toți îi adormise.