Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Psalmi 72:17 - Biblia în versuri 2014

17 Numele lui are să ție Din veșnicie-n veșnicie: Cât soarele pământului Va dăinui numele lui. Unii pe alții vor căta De a se binecuvânta Cu al său nume. „Fericit”, De oameni, el va fi numit.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

17 Să-i rămână numele pe vecie! Să-i dăinuiască numele cât va fi soare! Toate națiunile vor fi binecuvântate prin el și-l vor numi fericit!

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

17 Să îi rămână numele (cunoscut și apreciat) pentru eternitate! Să continue să existe numele lui cât va fi soare! Toate popoarele vor fi binecuvântate prin el; și îl vor numi fericit!

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

17 Numele lui să fie [binecuvântat] în veci, cât va fi soarele să dăinuiască numele lui. În el vor fi binecuvântate toate neamurile pământului și toate neamurile îl vor preamări.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

17 Numele lui va dăinui pe vecie: cât soarele îi va ține numele. Cu el se vor binecuvânta unii pe alții, și toate neamurile îl vor numi fericit.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

17 Numele lui va fi în veac; numele lui va dăinui cât soarele și se vor binecuvânta unii pe alții în el; toate neamurile îl vor ferici.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Psalmi 72:17
23 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Voi binecuvânta pe cei, Care, la rândul lor, și ei, Mereu, te-au binecuvântat. Dar o să fie blestemat, Necontenit, omul acel Care te-a blestemat și el.”


Iar pe pământ, orice popor, În tine-i binecuvântat, Pentru că tu ai ascultat Porunca Mea” – îngerul spuse.


O casă, o să-nalțe el, Numelui Meu. Eu – pe vecie – Scaunul său, pentru domnie, Am să îl întăresc, căci iată:


Casa și-mpărăția ta – În fața Mea – mereu vor sta, Iar al tău scaun de domnie Tare va fi, pentru vecie.”


O casă, o să-nalțe el, Numelui Meu. Eu – pe vecie – Scaunul său pentru domnie, Am să îl întăresc, căci iată:


Căci împăratul – tot mereu – Se va încrede-n Dumnezeu, Iar Cel Prea ‘Nalt, fără-ncetare, O să îl țină în picioare. Tu bunătate-ai arătat Și astfel nu s-a clătinat.


Numele tău e pomenit, Din neam în neam, necontenit. Popoarele – cât au să fie – Te laudă, în veșnicie.


Sămânța lui, pentru vecie, Va dăinui. A lui domnie Va fi mereu ‘naintea Mea, Ca soarele; de-asemenea,


Domnul i-a spus lui Moise-apoi: „În felu-acesta să vorbești, Când, în Israel, poposești: „Iată că Dumnezeul lor – Acela al părinților Din care a ieșit ăst neam – Deci Dumnezeul lui Avram, Isac și Iacov, m-a trimis La voi și astfel, El a zis: „Acesta e Numele Meu, Acesta Îmi va fi mereu – Din neam în neam, în veci de veci.


Ascultă dar, cuvântul meu! Află că Însuși Dumnezeu, Un semn urmează să îți dea, Pe care tu îl vei vedea. Foarte curând, fecioara – iată – Va rămânea însărcinată. Emanuel, o să-l numească Pe fiul ce-o să-l zămislească. (Numele e tradus apoi, Prin „Dumnezeu este cu noi”)


De vei jura și-ai să rostești „Viu este Domnul, ne-ncetat!” Și drept te vei fi arătat, Cu adevăru-mpodobit – Precum e cel neprihănit – Atuncea, neamurile toate, În El, sunt binecuvântate Și vor ajunge-n acest fel De-a se făli, apoi, cu El.


Un fiu, Maria o să nască – Iisus, are să Îl numească. El Își va mântui poporul, Căci El este Mântuitorul!”


„Fecioara fi-va-nsărcinată: Un Fiu, ea o să zămislească – Emanuil o să-L numească.” Numele-nseamnă tălmăcit „Domnul cu noi”. Când s-a trezit


Pentru că a găsit cu cale, Starea smerită-a roabei Sale, Să o privească; și-acum, iată Ce fericire mi se-arată! De neamuri, eu voi fi numită – De-acum încolo – fericită!


Vă spun un lucru, și anume: Credința doar, în al Lui Nume – În sfântul Nume-al lui Iisus – Este aceea ce l-a pus, Pe omu-acesta, pe picioare. Voi îl cunoașteți, fiecare: Era olog, precum îl știți. Acum e sănătos, priviți! Credința-n El l-a întărit, Credința l-a tămăduit.


Totul, așa s-a împlinit, Încât, ceea ce s-a vestit – De binecuvântarea care Părintele Avram o are – Să se reverse, prin Iisus, Și peste Neamuri – cum s-a spus – Și-astfel, să vină, peste noi, Duhul Cel Sfânt, promis, apoi.”


Vreau, Dumnezeu, pentru vecie, Ca binecuvântat să fie – El, Tatăl Domnului Iisus, El, Dumnezeul Cel de Sus – Care, de noi, S-a îndurat Și, binecuvântări, ne-a dat, Care au fost duhovnicești, În locurile Lui, cerești, În Fiul Său, Hristos Iisus.


Îmi plec genunchi-n fața Lui, Adică-n fața Tatălui Al Domnului Hristos Iisus, Care se află-n ceruri, sus,


În acest Nume-al lui Iisus, Orice genunchi – din cer, de sus, Din lume sau de sub pământ – Se va pleca. Limbi, câte sânt,


Aducem mulțumiri, mereu, Către al nostru Dumnezeu – Tată al Domnului Iisus Care se află-n ceruri, sus; Și pentru voi, neîncetat, Noi ne rugăm, căci am aflat


Să fie binecuvântat Dar, Dumnezeu, neîncetat – El, Tatăl Domnului Iisus – Cel care, nouă, ne-a adus, Acuma, o nădejde vie, Prin marea Sa mărinimie – Față de noi – căci ne-a născut Din nou, prin ceea ce-a făcut, Când, pe Hristos, L-a înviat Dintre cei morți. Astfel, ne-a dat,


Nu va avea teamă, de Tine? Și cine are să-ndrăznească, Numele Tău, să nu-L slăvească? Tu Doamne, numai Tu ești Sfânt, Iar Neamurile, câte sânt În lume, vor veni, la Tine, În fața Ta să se închine, Căci judecățile făcute, De către Tine, sunt știute De toți – că fost-au arătate – Și le-au văzut că-s minunate!”


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ