Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Psalmi 72:10 - Biblia în versuri 2014

10 Cei care fi-vor împărați În Tarsis – sau cei așezați Peste ostroave să domnească – Biruri și dări au să plătească. Cei care-n Seba-mpărățesc – Sau cei care-n Saba domnesc – Cu multe daruri au să vină.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

10 Regi din Tarșiș și din insule se vor întoarce cu daruri, regi din Șeba și din Seba vor aduce tribut.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

10 Regi din Tarșiș și din insulele fluviale se vor întoarce cu daruri. Regi din Șeba și din Saba se vor apropia cu sacrificii.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

10 Regii din Tarșíș și ai insulelor vor oferi daruri, regii din Séba și din Sába vor aduce tribut.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

10 Împărații Tarsisului și ai ostroavelor vor plăti biruri, împărații Sebei și Sabei vor aduce daruri.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

10 Împărații Tarsisului și ai ostroavelor vor aduce daruri, împărații din Seba și Saba vor plăti bir.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Psalmi 72:10
19 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Fiii lui Cuș au fost: Seba, Havila, Sabta, Raema Și Sabteca-n ultimul an. Raema: Șeba și Dedan I-au fost copii. A mai trăit


Împărăteasa cea pe care Ținutul Seba-n frunte-o are, De Solomon, a auzit, Pentru că zvonul s-a lățit Despre înțelepciunea lui Și despre slava Domnului. La Solomon, ea a venit, Căci, să încerce, a voit, De-s drepte vorbele acele, Prin întrebări multe și grele


Mult aur, ea – apoi – i-a dat, Lui Solomon. S-au numărat Talanții ce-l alcătuiau Și-o sută douăzeci erau. I-a mai dat pietre nestemate Și mirodenii minunate, Precum nu s-au mai pomenit. Nicicând, de-atunci, n-au mai venit Atât de multe-n Israel, Așa precum primise el.


Un mare-alai o însoțise Când la Ierusalim venise. De-asemenea, o însoțeau Cămilele care duceau Aur și multe nestemate, Și mirodenii minunate. La Solomon, toate le-a dus, Spunându-i tot ce-avea de spus;


Iar fiecare, când venea, Câte un dar îi aducea. Lucruri din aur, a primit, Sau din argint. A dobândit Și haine măiestrit lucrate, Și mirodenii minunate; Cai și catâri i s-au mai dat, Și multe arme-a căpătat. Astfel de daruri a primit, An după an, necontenit.


Căci Solomon pe mare-avea Corăbii multe și făcea Negoț cu Tarsisul. Cu ele, Erau corăbiile-acele Pe cari Hiram le cârmuia Prin slujitorii ce-i avea. Din Tars – precum s-au învoit – Mereu, corăbii au venit, O dată la trei ani. În ele, Purtau corăbiile-acele, Aur și mult argint curat. Fildeș, apoi, au mai purtat, Multe maimuțe, după care Păuni, în număr foarte mare.


Ahașveroș, asupra țării Și peste ostroavele mării, Un bir a pus. Dar ce-a făcut –


Atuncea, fiica Tirului, Precum și cele mai bogate Cari în popor vor fi aflate, Să cumpere – vor căuta – Mereu, bunăvoința ta.


Că daruri, la Ierusalim, Au să-Ți aducă cei aflați Peste popoare-ncoronați.


Fiara din trestii, înfricată, Precum și-a taurilor ceată Având alăturea de ei Pe ai popoarelor viței, Calcă-n picioare pe cel care, Plăcerea, în argint, își are. Popoarele care iubesc Războaiale, se risipesc!


Pe Domnul să Îl lăudați Și-un cântec nou să Îi cântați Voi cari, pe mări, hălăduiți Și cei ce-n mare locuiți! Ostroavelor, cântați și voi, Cu-ai voști’ locuitori apoi!”


Nu va slăbi lucrare Sa, Fiindcă nu Se va lăsa Până când fi-va-nscăunată Dreptatea pe pământ și, iată, Nădăjduiesc în legea Lui Ostroavele pământului.”


Căci îți sunt Domn și Dumnezeu! Mântuitor, îți sunt tot Eu, Pentru că doar Eu sunt Acel Cari îi e Sfânt lui Israel! Egiptul, cât este de mare, Îl dau preț de răscumpărare În schimbul tău. De-asemenea, Saba și Etiopia Preț de răscumpărare sânt În locul tău, pe-acest pământ.


Spre miazănoapte-am să privesc Și-n acest fel am să vorbesc” „Ce e al Meu, dă înapoi!” Spre miazăzi, voi zice-apoi: „Să nu oprești, să nu apuci Pe fiii Mei, ci să-i aduci Din țările îndepărtate, La margini de pământ aflate. Să Îmi aduci fiicele mele, ‘Napoi, din țările acele.


Așa vorbește Domnul, Cel Cari Sfânt îi e, lui Israel – Precum și Răscumpărător – Către Cel care, tuturor Celor puternici, Rob le este, Către Cel cari a prins de veste Că e urât și – negreșit – E, de popor, disprețuit: „Toți împărații au să vadă Lucrul acesta și-au să cadă Toți voievozii la pământ, Din pricina Celui Prea Sfânt, Care Se-arată – ne-ndoios – Întotdeauna, credincios, Din pricina celui pe care, Israelul, drept Sfânt, Îl are, Căci Domnu-i Cel ce Te-a ales, E-Acela care Te-a cules.”


Neamuri, la tine, au să vină Să meargă în a ta lumină, Iar împărații vor căta Să umble-n strălucirea ta.


Mulțime de cămile, iată, Te vor acoperi de-ndată. Și dromadere se adună, Din Madian, ca împreună Cu cele cari din Efa sânt, Să vină pe al tău pământ. Toți cei din Seba au să vie Aducând aur și tămâie, Vestind lauda Domnului.


Sunt așteptat, cu nerăbdare, De-ostroavele aflate-n mare. Corăbiile care sânt Din Tarsis – de pe-al său pământ – În frunte stau, gata apoi Ca să-i aducă înapoi, De pe îndepărtate căi, Pe cei cari sunt copii ai tăi. Argint și aur vor avea Să mai aducă, să le dea Pentru Numele Domnului, Pentru Numele Sfântului Pe cari Îl are Israel. El este Domnul tău, e Cel Care pe tine te iubește. El e Cel cari te proslăvește.


Steaua, iar magii au intrat Și Pruncului s-au închinat. Apoi, ei – față de Maria – Au scos de la chimir tămâia, Smirna și aurul avut, Și-un dar, Pruncului, I-au făcut.


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ