Psalmi 71:20 - Biblia în versuri 2014

²⁰ Prin mari necazuri ne-ai trecut; Nenorociri ai abătut Asupra noastră, însă iară, Tu, Doamne, ne vei scoate-afară Din hăul cel întunecat Și-n viață ne vei fi păstrat.

နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

²⁰ Deși m-ai făcut să văd necazuri multe și amare, Tu îmi vei da din nou viață. Chiar și din adâncimile pământului mă vei scoate din nou.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

²⁰ Deși m-ai făcut să trec prin multe și prin amare dificultăți, Tu îmi vei da din nou viață. Tu mă vei scoate chiar și din adâncimile pământului.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

²⁰ Tu m-ai făcut să văd rele și strâmtorări multe; dar din nou îmi vei da viață și mă vei face să urc din nou din abisurile pământului.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

²⁰ Ne-ai făcut să trecem prin multe necazuri și nenorociri, dar ne vei da iarăși viața, ne vei scoate iarăși din adâncurile pământului.

Traducere Literală Cornilescu 1931

²⁰ Tu, care ne‐ai făcut să vedem strâmtorări multe și grele, iarăși ne vei însufleți și iarăși ne vei scoate din adâncimile pământului.

Psalmi 71:20 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ

2 Samuel 12:11

În urmă, Domnul a mai zis: „Acum, nenorocirea – iată – Din casă-ți, fi-va ridicată Ca, împotrivă, să îți stea! Cu ochii tăi, tu vei vedea Cum soațele-ți am să le iau Și altuia am să le dau. Omul care se va urca, Vedea-vei că se va culca Cu soațele-mpăratului – Aici – în fața soarelui,

Psalmi 119:25

Sufletul meu se-apleacă până Lipit ajunge de țărână. Mă-nviorează, de îndată, După făgăduința dată!

Psalmi 138:7

În strâmtorare când sunt eu, Mă-nviorează Dumnezeu. Tu Îți întinzi mâna spre cei Cari se vădesc dușmani ai mei, Iar dreapta Ta mă întărește Și mântuire-mi dăruiește.

Psalmi 16:10

Căci știu că nu va fi lăsat Sufletul meu, făr’ ajutor, În locuința morților; Iar Domnul n-o să-ngăduiască, În nici un fel, să putrezească Cel care-I este prea iubit.

Psalmi 60:3

Prin lucruri grele, l-ai făcut Pe-al Tău popor de a trecut. Ai adăpat a noastră fire Cu vinul cel de amorțire.

Psalmi 60:5

Pentru-a putea fi izbăviți Cei care Îți sunt prea iubiți, Prin dreapta Ta, Tu scapă-ne Degrabă, și ascultă-ne!

Psalmi 80:18

Atunci, aproape ne vom ține Și nu ne-om depărta de Tine. Înviorează-ne Și-apoi, Îți vom chema Numele noi.

Psalmi 85:6

N-ai să ne-nviorezi apoi, Ca să ne bucurăm și noi Că ești al nostru Dumnezeu?

Psalmi 86:13

Căci mare-i bunătatea care Tu mi-o areți, fără-ncetare. Tu ești al meu izbăvitor, Din locuința morților.

Psalmi 95:4

Adâncurile nepătrunse Ale pământului și-ascunse, Se află-n mâna Domnului. De-asemenea, în mâna Lui, Se află piscul munților.

Isaia 26:19

Să-nvie morții tăi! Să poarte Toate-ale noastre trupuri moarte, Iar, viață-n ele! Vă treziți Cei ce-n țărână locuiți Și chiote de veselie Scoateți, săltând de bucurie! Căci roua Ta-nviorătoare Este de viață dătătoare Și-afară scoate-va pământul, Pe cei ce-și au, în el, mormântul.”

Isaia 38:17

Chiar suferința ce-o-nduram, Spre mântuire o aveam. Tu o plăcere ai găsit, Să îmi scoți sufletul trudit, Din neagra groapă-a putrezirii, Să zboare peste-ntinsul firii Căci înapoia Ta, de-ndat’, Păcatul mi l-ai aruncat!

Iona 2:6

Ale pământului zăvoare Crezusem că m-au zăvorât Pe veci, căci Tu m-ai pogorât La temelia munților. Dar m-ai scos din puterea lor, Întreg, viu și nevătămat, Tu, Domnul Cel Adevărat.

Marcu 15:34

Când ceasu-al nouălea s-a dus, Cu glas tare, strigă Iisus – Menit să-nfrunte-ai vremii ani – „O, Eloi! Lama Sabactani!” Aceasta-nseamnă, tălmăcit, „Doamne, de ce M-ai părăsit?”

Fapte 2:24

L-a înviat Dumnezeu, iar. Al morții lanț, Domnul l-a frânt, Eliberându-L, din mormânt, Pentru că moartea nu putea, În stăpânire, a-L avea.

Efeseni 4:9

Întreb, acum, pe fiecare: Ce poate să arate, oare, Aste cuvinte – „S-a suit” – Dacă nu faptul, întărit, Că pogorât-a, ne-ndoios, Întâi, în părțile de jos, Ale pământului? Astfel,

Revelația 7:14

„Doamne”, atuncea i-am răspuns, De spaimă-adânc, fiind pătruns, „Eu nu pot ști cine sunt ei. Doar tu îi știi pe toți acei.” El a răspuns: „Ei sunt cei care Vin din necazu-acela mare, Pentru că toți aceștia sânt Veniți de jos, de pe pământ. Oameni-aceștia și-au spălat Straiul, în sângele vărsat, De către Miel și, negreșit, În acest fel, și le-au albit.

1 Samuel 2:6

Domnul e Cel care omoară, Tot El învie, El pogoară Către a morții locuință Și-apoi, tot El are putință Să scoată – dacă vrea – afară.