Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Psalmi 71:18 - Biblia în versuri 2014

18 Să nu mă lepezi, Domnul meu, Dacă bătrâna am să fiu eu, Ca să vestesc tăria Ta Celor ce mă vor asculta, Pentru a ști de ea, apoi, Cei ce veni-vor după noi!

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

18 Dumnezeule, nu mă părăsi nici chiar atunci când voi fi bătrân și cu părul cărunt. Nu mă părăsi, până voi vesti puterea Ta generației următoare și măreția Ta tuturor celor ce vor veni.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

18 Doamne, nu mă abandona nici chiar când voi fi bătrân și voi avea părul alb – până când nu voi vorbi următoarei generații despre ce poți Tu să faci și până când nu voi relata celor care vor veni despre forța Ta.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

18 Nici la bătrânețe și căruntețe, Dumnezeule, să nu mă părăsești, ca să fac cunoscută puterea ta generației [de acum] și vitejia ta, celei care va veni.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

18 Nu mă părăsi, Dumnezeule, chiar la bătrânețea căruntă, ca să vestesc tăria Ta neamului de acum și puterea Ta neamului de oameni care va veni!

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

18 Și chiar până la bătrânețe și căruntețe, Dumnezeule, nu mă părăsi, până voi vesti brațul tău neamului viitor, tăria ta tuturor celor ce vor veni.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Psalmi 71:18
16 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Acum, Isac îmbătrânise Și mult, vederea îi slăbise. Chemă la sine pe Esau, Spunând: „E timpul să îți dau –


La rândul lor, apoi și ei Îi vor vesti pe toți acei Care urmași au să le fie În vremile ce au să vie, Despre dreptatea Domnului. Urechile poporului Ce se va naște, tot mereu, Despre al nostru Dumnezeu Vor auzi, iar fiecare Va ști a Domnului lucrare.


Iată, Acesta-i Dumnezeu Și e al nostru, tot mereu. El, călăuză, Se vădește Și pân’ la moarte ne-nsoțește.


Să nu mă lepezi, Domnul meu, Dacă bătrân am să fiu eu, Fără puteri. Să mă păzești! Nicicând să nu mă părăsești!


Copiilor noștri apoi. Nimic n-o să acoperim Din ce cunoaștem, ci vestim La neamul care s-a-ntrupat Și care-n lume ne-a urmat, Mereu, lauda Domnului, Puterile brațului Lui Și-apoi minunile făcute Care de noi sunt cunoscute.


Pentru-a fi legea cunoscută Și spre-a putea a fi știută De toți copii-aceia care, Apoi, în lume vor apare, Ca să-i învețe pe acei Ce se vor naște după ei Cari o vor spune tuturor Urmașilor neamului lor,


Fiului tău, atunci, să-i spui: „Spre pomenirea Domnului, Se fac acestea – minte ține! – Pentru că El m-a scos, pe mine, Din a Egiptului robie”


Până când o să-ncărunțiți Și până o să-mbătrâniți, Același am să fiu, mereu, Și-am să vă dau sprijinul Meu. Necontenit, vă însoțesc Pentru că Eu vă mântuiesc.


Te scoală braț al Domnului! Te-mbracă cu puterea Lui! Trezește-Te și Te arată, Precum erai Tu altădată, În vremurile vechi. Dar oare, Nu ai fost Tu, Acela care, Peste Egipt ai tăbărât Și-ndată l-ai și doborât? Sau nu Tu, oare, ai ajuns Balaurul și l-ai străpuns?


Cine-a crezut vorbele zise? Cine-a crezut ce se vestise? Cine e cel care-a văzut – Cine e cel ce-a cunoscut – Brațul cel tare-al Domnului?


Așa cum fost-a rânduit De Domnul, David a slujit Celor din vremea sa. Apoi, El a murit și, înapoi, Pământului, fusese dat. Lângă părinți, înmormântat, A fost cuprins de putrezire.


Mulți ani pe Eli-l apăsau, Căci nouăzeci și opt erau. De-acuma, el îmbătrânise Și mult, vederea îi slăbise.


Când, de chivot, a auzit Eli, pe loc, s-a prăbușit De pe-al său scaun și-a picat Pe spate, căci era aflat Chiar lângă poartă. S-a lovit Atunci, la ceafă și-a murit, Căci om bătrân se dovedea Și greutate mare-avea. Peste-al lui Israel popor, Eli a fost judecător Și patruzeci de ani a stat, În fruntea lui și-a judecat.


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ