Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Psalmi 69:8 - Biblia în versuri 2014

8 Și un străin adus de vânt – Acuma – printre frați, eu sânt, Iar pentru cei ce i-a născut Măicuța, sunt necunoscut.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

8 Am ajuns un străin pentru frații mei și un necunoscut pentru fiii mamei mele.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

8 Frații mei mă consideră un străin. Sunt privit ca pelerin de către fiii mamei mele;

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

8 Pentru tine îndur batjocură și umilirea îmi acoperă fața.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

8 Am ajuns un străin pentru frații mei și un necunoscut pentru fiii mamei mele.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

8 Am ajuns un străin fraților mei și un străin copiilor mamei mele.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Psalmi 69:8
18 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Din pricina vrăjmașilor, Sunt de ocara tuturor. Pentru vecini, ocară-s eu Și groază doar – în jurul meu – Printre prieteni, răspândesc. Cei ce mă văd, mă ocolesc În grabă mare, căci oricine – Pe uliță – fuge de mine.


Prietenii și toți acei Cari fost-au cunoscuții mei, De rana mea s-au depărtat Iar neamurile mi-au plecat.


Adu-Ți aminte de cei răi, De-ocara vrăjmașilor Tăi! Aminte ia, căci îl urăsc Pe al Tău uns și-l ocărăsc!


Să fie binecuvântat Al nostru Domn – neîncetat – Acum, în anii care vin Și-n veci de veci! Amin! Amin!


Ci spatele Mi-am dăruit, La toți cei care M-au lovit; Obrajii mei, pradă, erau, A celor cari barba-Mi smulgeau. Am fost scuipat și ocărât De-aceia care M-au urât, Căci nu fug dinaintea lor, Să-Mi ascund fața, temător.


De oameni e disprețuit. Om al durerii S-a vădit, Cu chinurile învățat. Atât dispreț a îndurat, Încât nici măcar nu puteai Să Îl privești, ci-ți întorceai Privirea de la El, iar noi Nu L-am luat în seamă-apoi.


Asupra Lui, El a luat Durerea noastră. Ne-a purtat Și suferințele apoi, Iar despre El, gândit-am noi, Precum că este pedepsit, De Dumnezeu și e smerit.


„Doamne, Tu știi tot, foarte bine! Aminte să-Ți aduci, de mine! Să mă răzbuni Doamne, voiesc, Pe cei care mă prigonesc! Nu mă lua, o Doamne mare, După-ndelunga Ta răbdare! Din a Ta pricină, acum, Sufăr ocara pe-al meu drum!


Toate, acum, s-au întâmplat, Spre-a se-mplini ce a fost scris, Ceea ce prin proroci s-a zis.” Toți ucenicii au fugit, Lăsându-L singur, părăsit, În mâna cetei de tâlhari Și-a preoților celor mari.


L-ai Săi, cu drag, El a venit, Însă, ai Lui nu L-au primit.


Ai Săi frați, astfel, Îi vorbeau, Pentru că nici ei nu-L credeau.


Când Eliab a auzit, În ce fel, David a vorbit, Îndată s-a și mâniat Pe el și-apoi, l-a întrebat: „De ce te-ai pogorât la noi, Și-ai părăsit turma de oi, Pe cari, tata ți-a-ncredințat-o? În grija cui, oare-ai lăsat-o? Sau singură e în pustie? Cunosc eu bine-a ta mândrie Și răutatea cea pe care Inima ta, numai, o are! Te-ai pogorât, doar că ai vrut Ca lupta, să o fi văzut!”


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ