Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Psalmi 68:7 - Biblia în versuri 2014

7 Când cu poporul ai ieșit, Doamne, și-n frunte ai pornit Și ai trecut peste câmpie Pe drumurile din pustie,

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

7 Dumnezeule, când ai ieșit înaintea poporului Tău, când ai mărșăluit prin deșert… Selah

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

7 Dumnezeule, când Tu ai venit înaintea poporului Tău și ai participat astfel la marșul (lui) prin deșert,

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

7 Dumnezeu dă o casă celor părăsiți, el îi face pe prizonieri să iasă [pe poarta] libertății, dar cei care nu vor să se supună vor locui în pământ uscat.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

7 Dumnezeule, când ai ieșit Tu în fruntea poporului și când mergeai în pustie, (Oprire)

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

7 Dumnezeule, când ai ieșit înaintea poporului tău, când ai pășit prin pustie, (Sela.)

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Psalmi 68:7
10 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Din țara roditoare, iată, El face o țară sărată, Pentru că rele săvârșesc Aceia cari o locuiesc.


Cei asupriți primesc – mereu – Dreptate, de la Dumnezeu. Belșug de pâine, El a dat Și pe flămânzi i-a săturat. Domnul îi izbăvește-apoi, Pe cei cari sunt prinși de război.


Domnul mergea-naintea lor, Ziua fiind un stâlp de nor, Iar noaptea, stâlp de foc, prin care Îi conducea, fără-ncetare.


„Duhul Domnului Dumnezeu E peste Mine, tot mereu, Căci El M-a uns, ca să Mă duc În lume, bune vești s-aduc Celor sărmani și chinuiți, Celor ce sunt nenorociți. Domnul, atunci când M-a trimis Să vin pe-acest pământ, Mi-a zis Să-l vindec pe acela care O inimă zdrobită are, Să dau de veste robilor Că-i ceasul slobozirii lor Și să dau izbăvire-apoi Celor ce sunt prinși de război.


Cel cari spărtură o să facă, În fruntea lor are să treacă. Spărtura au s-o isprăvească, Prin poartă au ca să pășească, Având în frunte-acel popor, Pe cel ce-i împărat al lor, Și Domnul o să Se vădească, În frunte, că o să pășească.”


A fost vreun dumnezeu să poată, Pe-un neam, de la alt neam să-l scoată Prin încercări și semne mari, Prin lupte-apoi – cu brațe tari – Și prin minuni înfricoșate, Așa cum numai Domnul poate, Așa precum El a făcut În al Egiptului ținut?


Debora, l-a Barac, s-a dus, Și-apoi, în acest fel, i-a spus: „Scoală, căci azi e ziua-n care, Domnul a hotărât că are Ca pe Sisera să îl dea, În mâna ta. Tu vei vedea Precum că Însuși Dumnezeu Va merge-n fața ta, mereu.” Barac, apoi, cu oastea lui, Din muntele Taborului – De zece mii de inși urmat – În iureș a pornit, de-ndat’.


Doamne, atunci când am plecat Din muntele Seirului, Din țarina Edomului, Pământul s-a cutremurat, Iar cerurile-au picurat Ploaie, de vânt învolburată.


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ