23 Ca să-ți cufunzi al tău picior În sânge, iar a câinilor Limbă să poată să își ia Partea ce i se cuvenea Din carnea celor care – iată – A fi ai tăi vrăjmași se-arată.”
Spune-i, când ești în fața lui: „Ascultă glasul Domnului! „Nu ești un ucigaș vădit? Nu ești tu, hoțul dovedit?” Apoi, spune-i cuvântul Meu: „Așa vorbește Dumnezeu: „Câinii au lins sângele tot, Ce-a curs din trupul lui Nabot, Când el cu pietre-a fost bătut. În locu-n care a căzut, Și sângele-ți se va prelinge, Iar câini-n urmă îl vor linge.”
Când au sfârșit acestea toate, Au dus caru-mpăratului, Să-l spele-n apa iazului. Sângele care s-a prelins, A fost, de câini – atuncea – lins, Iar curvele s-au adunat, La iaz și-n apă s-au scăldat, După cuvântul Domnului, Rostit contra-mpăratului.
Acela care se arată A fi un om neprihănit, Se bucură căci a zărit Cum se întinde-n largul zării Focul aprins al răzbunării Și-n sângele ce s-a vărsat, Picioarele-și va fi scăldat,
Dacă pe vârful muntelui Cari este al Carmelului, Să se ascundă vor căta, Și de acolo-i voi sălta. Dacă ar vrea ca să pătrundă Și-n fundul mării să se-ascundă, De-a Mea privire n-au să scape Nici în acel noian de ape, Căci șarpelui îi poruncesc Să-i muște și îi izgonesc.