Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Psalmi 68:2 - Biblia în versuri 2014

2 Cum este fumul dus de vânt, Tu-i risipești pe cei ce-Ți sânt Vrăjmași. Cum se topește-n foc Ceara, pier și cei răi, pe loc, Din fața Domnului. Dar cei

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

2 Îi risipești precum se risipește fumul. Precum se topește ceara din cauza focului, așa pier cei răi dinaintea lui Dumnezeu.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

2 Îi împrăștii exact cum dispare fumul și cum se topește ceara din cauza focului. La fel dispar cei răi din prezența lui Dumnezeu.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

2 Dumnezeu se ridică, dușmanii lui se risipesc și cei care-l urăsc fug dinaintea feței lui.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

2 Cum se risipește fumul, așa-i risipești Tu; cum se topește ceara la foc, așa pier cei răi dinaintea lui Dumnezeu.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

2 Cum se risipește fumul, așa să‐i risipești, cum se topește ceara înaintea focului, așa să piară cei răi dinaintea lui Dumnezeu!

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Psalmi 68:2
17 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Ioab și-ai săi i-au atacat Pe Sirieni. Ei s-au speriat Și au fugit din fața lor.


Să-i țină piept, dar au fugit Înspăimântați, din fața lui Și-a oștii Israelului. Caii pe care i-a tăiat David, atunci, s-au ridicat La șapte sute. I-a lovit Pe călăreți și au pierit În ăst fel, patruzeci de mii, Dintre ai Siriei copii. Chiar și Șobac – acela care, Peste oștire-a fost mai mare – În acea zi, a fost rănit Și-acolo-n urmă, a murit.


Mă scurg ca apele, mă-mpart Și oasele mi se despart, Iar inima-mi de ceară pare, Scăzând precum o lumânare. O simt dar, înlăuntrul meu, Cum se topește tot mereu.


Cei răi cu toți-au să dispară – Dușmanii Domnului Ceresc, Precum pășunile-au să piară – Și ca un fum se risipesc.


Au adormit. Ce-nfricoșat Ești Doamne, în mânia Ta! Cine-mpotrivă, Îți va sta?


Privește și ia seama bine, Căci via Ta este tăiată Și că în foc e aruncată. Mustrarea de pe a Ta față Face să piară a ei viață.


În fața Domnului Cel Sfânt, Munții de ceară par că sânt, Căci de îndată ce-L zăresc, Înspăimântați, ei se topesc.


Când aud glasul Tău cel tare, Înspăimântate fug popoare, Iar când Te scoli pe ne-așteptate, Sunt neamurile-mprăștiate.”


Ce-aprinde vreascuri și pe loc Face căldura ca să crească Și apa ca să clocotească! Atunci, dușmanii Tăi, din lume, Au să cunoască al Tău Nume, Iar neamurile-nspăimântate, Atunci, vor fi cutremurate!


Căci răutatea ăstui loc Arde asemeni unui foc Care înghite mărăcini, Precum și tufele de spini, Lovind pădurea-n al său drum, ‘Nălțând din ea mari stâlpi de fum.


De ce, vitejii ți-au căzut? Iată-i, după cum am văzut, Piept nu-i pot ține Domnului, Căci îi răstoarnă brațul Lui!


De-aceea, fi-va a lor viață, Ca norul cel de dimineață, Ca roua care e zvântată, Ca pleava cea de vânt purtată, Ca fumul care a ieșit Din horn și-apoi s-a risipit.


Sub El, muntele se topește, În timp ce văile se crapă Și curg la fel ca și o apă, Fiind precum ceara topită Care de foc e încălzită.


Chivotul, când pleca la drum, Moise zicea: „Scoală-Te-acum Doamne și, pe dușmanii Tăi, Împrăștie-i! Să fugă, fă-i, Pe cei ce Te urăsc, din cale Și dinaintea Feței Tale!”


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ