Psalmi 65:8 - Biblia în versuri 2014

⁸ Locuitorii care sânt Aflați la margini de pământ, Înspăimântați se dovedesc, Minunile-Ți când le zăresc. Tu veselie-ai împărțit Și în apus și-n răsărit.

နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

⁸ Locuitorii de la marginile pământului se tem din cauza minunilor Tale. Tu faci să răsune de bucurie răsăritul și apusul.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁸ Locuitorii de la marginile pământului se tem pentru că au auzit despre minunile Tale! Tu faci să răsune de bucurie locurile de unde apare (lumina) dimineața și (unde dispare ea) seara.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁸ liniștești vuietul mării și vuietul valurilor și zarva popoarelor.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁸ Cei ce locuiesc la marginile lumii se înspăimântă de minunile Tale. Tu umpli de veselie răsăritul și apusul îndepărtat.

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁸ Și cei ce locuiesc la marginile pământului se tem de semnele tale. Tu faci să se bucure ieșirile dimineții și ale serii;

Psalmi 65:8 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ

Geneza 8:22

Pământul – cât are să ție – Veșnic, o lege o să fie: Nu va mai înceta aratul Și-asemenea, nici seceratul; După căldură, frig se-așează, Iar verii, iarna îi urmează. După zi, noapte o să vină, Căci legea-n veci are să țină!”

Iov 38:12

Tu, dimineți-ai poruncit? Sau zorilor tu le-ai vorbit Să știe unde se pot duce,

Psalmi 107:29

Domnul, furtuna, a oprit Și valurile-a potolit.

Psalmi 126:2

Chiote-am scos, de veselie, Și am cântat de bucurie. Popoarele când au văzut, Au cuvântat: „Domnu-a făcut, Mari lucruri, pentru Israel!”

Psalmi 135:9

Egiptule, El a trimis Minuni și semne – cum a zis – În contra Faraonului Și-a celor care-i slujeau lui.

Psalmi 136:8

Pe-Acela care a putut Ca soarele să-l fi făcut, Pe cer să-l pună, să vegheze Și ziua să o lumineze, Căci îndurarea Domnului Ține în veacul veacului!

Psalmi 148:3

Soare și lună, să cântați Și Domnului laudă-I dați! Hei, stele luminoase, voi Cântați-I laude apoi!

Psalmi 19:5

Soarele-apoi, ca și un mire, Și-arată fața peste fire. Precum un mire ce-a ieșit Dintr-o odaie de nuntit. Ca un viteaz neînfricat, Pe boltă, el s-a aruncat, Iar drumul său are să fie Făcut, mereu, cu bucurie.

Psalmi 2:8

Tu cere-Mi doar, și-Ți dăruiesc, Azi, neamurile moștenire, Și-ntreg pământul, Eu voiesc, Să-Ți fie dat în stăpânire.

Psalmi 65:13

Toate pășunile apoi, Pline-s de turmele de oi, Iar văile sunt îmbrăcate Cu grânele îmbelșugate. Toate strigă de bucurie, Căci toate-Ți cântă slavă Ție.

Psalmi 66:3

Iată ce trebui, apoi, Lui Dumnezeu, să-I spuneți voi: „Lucrările-Ți sunt minunate, Mărețe și înfricoșate! Din pricina puterii Tale, Vrăjmașii Tăi găsesc cu cale, Mereu, ca să Te lingușească Și slavă să Îți dăruiască.”

Psalmi 74:16

A Ta e ziua, negreșit. Noaptea, a Ta, s-a dovedit. Lumină, Tu ai așternut Atunci când soare ai făcut.

Psalmi 89:10

Întreg Egiptul l-ai zdrobit – Ca pe un hoit – și-ai risipit Vrăjmașii prin puterea care Este în brațul Tău cel tare.

Isaia 17:13

Iată, sunt multe neamuri cari Mugesc ca niște ape mari… Când sunt de Dumnezeu mustrate, Departe fug, înspăimântate. Luate zgomotele sânt, Cum de suflarea unui vânt E pleava de pe munți purtată, Sau cum țărâna-i spulberată De un vârtej de vânt stârnit.

Deuteronom 4:19

Vegheați – atâta doar vă cer – Ca nu cumva, privind spre cer Și văzând soare, lună, stele, S-ajungi să te închini la ele Și la oștirea cerului, Căci sunt lucrarea Domnului Și sunt în slujba tuturor – A tuturor popoarelor.

Revelația 11:13

Peste pământ, s-a abătut, Atuncea, un cutremur mare, Cari, să dărâme-a fost în stare, A zecea parte, din cetate. Dintre ființele aflate Atunci, acolo, șapte mii S-au șters, din rândul celor vii. Oamenii care au scăpat S-au îngrozit și slavă-au dat, Acelui care e, mereu, Al cerurilor Dumnezeu.