Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Psalmi 65:7 - Biblia în versuri 2014

7 El potolește-n largul zării Urletul mânios al mării, Oprește valul mărilor Și zarvele popoarelor.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

7 Cel Ce liniștește vuietul mărilor, zgomotul valurilor lor și tumultul popoarelor.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

7 când liniștești vuietul mărilor, marile lor valuri din timpul furtunii și urletul popoarelor.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

7 Tu fixezi munții cu puterea ta, te încingi cu tărie,

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

7 El potolește urletul mărilor, urletul valurilor lor și zarva popoarelor.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

7 care potolește urletul mărilor, urletul valurilor lor și zarva popoarelor.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Psalmi 65:7
17 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Domnul, furtuna, a oprit Și valurile-a potolit.


Să nu uiți, ci să iei aminte La strigătele celor răi Cari se vădesc dușmani ai Tăi! Să nu uiți nici de zarva care Crește, fiind mereu mai mare, Făcută de cei ce vădesc Că împotrivă-Ți se pornesc!


Omul – chiar în a sa mânie – Laude-Ți dă când, cu urgie, Tu Te învăluiești. Mereu,


Tu îmblânzești mânia mării. Când își ridică-n largul zării Valuri furioase, Tu vorbești Cu ele și le potolești.


Domnul domnește-n veșnicie Și e-mbrăcat în măreție. Încins e cu putere mare. De-aceea, lumea este tare, De-a Lui putere îmbrăcată, Ca să nu fie clătinată.


Dar El e Cel care-a putut, Pământul să îl fi făcut – Precum a fost a Lui plăcere – Numai prin marea Sa putere. A-ntins înaltul cerului, Doar prin înțelepciunea Lui. Pricepere a arătat, Când lumea a întemeiat.


Apoi, pe Iona l-au luat Și peste bord l-au aruncat, Iar marea, cum l-a înghițit, Îndată s-a și potolit.


Era corabia pe mare, Când iată, ca din întâmplare, Un vânt năprasnic și furios S-a repezit vijelios Să o scufunde în abis. Vântul, de Dumnezeu trimis, Învolburat-a marea toată Gata fiind de-a fi sfărmată „Coaja de nucă” zgâlțâită De furia-i dezlănțuită.


Când a rostit Iisus, „Eu sânt!”, Cu toți, cu fața la pământ, Căzură, după ce s-au tras, Mai înapoi, cu câte-un pas.


„Ceea ce-am scris, rămâne scris!”, Iudeilor, Pilat le-a zis.


După ce vorbele-a sfârșit, Mulțimile s-au risipit.


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ