7 Ținutul Galaadului Se dovedește-al Domnului. Al meu, Manase se arată, Iar Efraimul – totodată – Tărie-i e capului Meu. Iuda Îmi este, tot mereu, Al Meu toiag de cârmuire.
În vremea care o să vie, Nicicând, toiagul de domnie, Nu se va-ndepărta de el. La fel va fi și cu acel Toiag de cârmuire, care, El îl va ține la picioare, Până când Șilo se ivește” – Numele Lui se tălmăcește „Mesia”. „De cuvântul Lui, Popoarele pământului – În vremile ce au să vie – Vor asculta, în veșnicie.
Și din Manase au venit Mulți oameni, care s-au unit Cu David, când s-a dus apoi, Să-i însoțească la război Pe Filistenii cari plecară, Pe Saul, de îl atacară. Dar nu au fost de ajutor, Oștirii Filistenilor, Căci după ce s-au sfătuit, Toți Filistenii au găsit Că este mult mai bine-apoi, Să îi trimită înapoi Pe David și pe-ai săi oșteni, Căci cei mari – dintre Filisteni – În acest fel, au judecat: „David nu trebuie lăsat Să lupte-alăturea de noi, Să nu se dea, cumva, apoi, Cu Saul – cu stăpânul său – Și astfel, să ne facă rău.”
Dintre cei care locuiau Peste Iordan – și se trăgeau Din neamul Rubeniților, Din ramura Gadiților, Din jumătatea ce rămase Din seminția lui Manase – S-au adunat numeroși fii: O sută douăzeci de mii. Aceștia s-au vădit în stare Să poarte arme fiecare.
Iată că glasul Domnului Vorbit-a, în sfințenia Lui: „Nu mai e mult și biruiesc: Sihemul am să-l împărțesc Și-am să măsor ținutul tot, Cari este al văii Sucot.
El, frumusețe, a avut, Asemeni primului născut, Și este, la înfățișare, Precum e taurul cel tare. Asemenea bivolului, Se semețesc coarnele lui. De-mpunsătura coarnelor, Nu va scăpa nici un popor, Până la margini de pământ. Iată-i pe cei ce coarne-i sânt: Sunt zecile de mii pe care Neamul lui Efraim îi are, Precum și miile de case Din seminția lui Manase.”
A Galaadului cetate S-a împărțit în jumătate – Ca Aștarot și ca Edrei – Pentru că toate-aceste trei, Cetățile lui Og erau Și, în Basan, se înălțau. Ele-au fost date lui Machir Și fiilor din al său șir – Mai bine zis, la jumătate Dintre familiile-aflate În neamul său, cari, după case, Pogoară-n lume, din Manase.
Prin sorți, o parte căpătase Și seminția lui Manase. Manase-a fost primul născut Pe care Iosif l-a avut. Machir e fiul cel pe care Manase-ntâi născut îl are. Din el, Galaad s-a întrupat, Acela care-a căpătat Galaadul și Basanu-apoi, Căci el era om de război.
David, în față-i, s-a plecat Și-apoi astfel a cuvântat: „Bine-mpărate, fii pe pace, Căci vei vedea ce poate face David, umilul rob al tău.” Când auzi răspunsul său, Achiș a zis: „David, să știi Că păzitor tu ai să fii, Iar sarcina ce-o vei avea E să veghezi asupra mea.