Psalmi 60:3 - Biblia în versuri 2014

³ Prin lucruri grele, l-ai făcut Pe-al Tău popor de a trecut. Ai adăpat a noastră fire Cu vinul cel de amorțire.

နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

³ Ai făcut ca poporul Tău să treacă prin vremuri grele, ne-ai dat să bem vin amețitor.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

³ Ai făcut ca poporul Tău să ajungă în vremuri complicate. Ne-ai dat să bem vin, ca să nu mai avem stabilitate.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

³ Ne-ai respins, Dumnezeule, ne-ai împrăștiat, te-ai mâniat [pe noi]. Întoarce-te la noi!

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

³ Ai făcut pe poporul Tău să treacă prin lucruri grele, ne-ai adăpat cu un vin de amorțire.

Traducere Literală Cornilescu 1931

³ Ai arătat poporului tău lucruri aspre, ne‐ai adăpat cu vin amețitor.

Psalmi 60:3 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ

Neemia 9:32

Doamne, al nostru Dumnezeu, Tu care Te areți mereu Mare a fi și-nfricoșat, Tu care nu ai lepădat Cuvântul legământului, Pe cari l-ai dat poporului, Să nu privești ca ne-nsemnat Ceea ce noi, neîncetat, Din vremuri vechi am suferit, De când părinții ne-au trăit. Să nu privești drept ne-nsemnat, Ce-au suferit, neîncetat, Toți căpitani-aceia cari, Peste popor au fost mai mari, Cu împărați și cu preoți, Precum și cu prorocii toți. Să nu privești ca ne-nsemnat, Ce-am suferit noi, ne-ncetat – Noi cari suntem al Tău popor – Din vremea împăraților Asiriei și pân’ acum Când de pe al robiei drum, Din nou, în țară, am intrat.

Psalmi 71:20

Prin mari necazuri ne-ai trecut; Nenorociri ai abătut Asupra noastră, însă iară, Tu, Doamne, ne vei scoate-afară Din hăul cel întunecat Și-n viață ne vei fi păstrat.

Psalmi 75:8

Domnul, în brațul Său cel tare, Ascunde un potir, în care Fierbe un vin – o băutură – Plină de amestecătură. Când El îl varsă pe pământ, Toți oamenii care răi sânt, Sorb de îndat’, a lui măsură, Să nu rămână-o picătură!

Psalmi 80:4

O, Doamne al oștirilor, Cât încă, va mai ține oare, Mânia Ta, nespus de mare, Cu toate că, neîncetat, Poporul, rugi, Ți-a înălțat?

Psalmi 80:8

Doamne, o vie ai luat Tu, din Egipt. Ai alungat Neamuri, iar via dobândită, Pe-al lor pământ a fost sădită.

Psalmi 85:5

În veci, tot mânios vei sta? Cât mai lungești mânia Ta?

Psalmi 89:39

În urmă, ai nesocotit Chiar legământul, negreșit, Pe care, Tu l-ai încheiat Cu al Tău rob. Ai aruncat Cununa lui și-ai pângărit-o, Când la pământ Tu ai trântit-o.

Isaia 51:17

Te scoală dar, și te gătește! Ierusalime, te trezește, Căci ai băut, din mâna Lui, Cana mâniei Domnului! Până la fund, ai sorbit dar, Al amețelilor pahar!

Isaia 51:22

„Așa vorbește Dumnezeu, Cel care Domn îți e mereu Și-l apără pe-al Său popor: „Potirul amețelilor – Potirul cu mânia Mea – Ți-l iau din mâini! Nu-l vei mai bea!

Ieremia 25:15

Iată cum a vorbit Acel Care e Domn în Israel Și Dumnezeul Cel pe care Neamul lui Israel Îl are: „Acest potir care e plin Cu al mâniei Mele vin, Să-l iei acum, din mâna Mea Și să îl dai, apoi, să-l bea Acelor neamuri anumite, La care Eu te voi trimite.

Plângerile 4:21

„Saltă – mereu – cu veselie Și chiuie de bucurie Tu, fiică a Edomului, Stăpână a ținutului Din țara Uț, în care stai Și unde locuință ai! Însă potirul, să știi bine Că o să treacă și la tine. Vei bea și-ai să te amețești Și tu și-ai să te dezgolești!

Daniel 9:12

În ăst fel, fost-au împlinite Cuvintele de El rostite, În contra noastră-a tuturor, Precum și a mai marilor Cari al nost’ neam au cârmuit. Nenorocirea ne-a lovit, Așa după cum, niciodat’, Sub cer, nu s-a mai întâmplat. Așa s-a dovedit de mare, A fi nenorocirea care, Ierusalimul, l-a lovit.

Habacuc 2:16

În loc de slavă, peste tine, Se va lăsa mare rușine. Să bei și tu, să te-amețești Și-n urmă să te dezvelești. Îți va veni rândul – de-ndat’ – Să iei paharul cel aflat În dreapta Domnului. Vei bea Din el și-atuncea vei vedea Cum slava ta cea strălucită E de rușine-acopertită.

Revelația 16:19

În trei părți, fost-a împărțită Cetatea care-i socotită A fi cetatea cea mai mare. După această întâmplare, Cetățile, de pe pământ, În care, Neamurile sânt Stăpâne, s-au și prăbușit, Iar Dumnezeu Și-a amintit, De Babilonu-acela mare, Să-i dea și lui, potirul care Avea în el, vinul furiei Lui Dumnezeu, și al mâniei.

Revelația 18:16

În urmă, au să zică: „Vai! Mândră cetate tu erai, În in subțire îmbrăcată, În purpură înfășurată Și-n stacojiu! Împodobită Erai cu aur și gătită Cu pietre scumpe, lucitoare, Precum și cu mărgăritare!