Psalmi 57:4 - Biblia în versuri 2014

⁴ Iată, acum sufletul meu Se afl, între lei culcat. În jurul meu s-au adunat Oameni cari varsă flăcări. Ei Au dinți-asemeni unor lei; Săgeți și suliți s-au vădit A le fi dinții negreșit, Iar limba lor – de-asemenea – Este la fel ca sabia.

နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

⁴ Sufletul meu este în mijlocul leilor; stau întins printre cei ce devorează, fii ai omului, ai căror dinți sunt sulițe și săgeți și a căror limbă este o sabie tăioasă.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁴ Sunt în mijlocul leilor. Mă culc printre animale sălbatice. Ei sunt, de fapt, oameni cu dinți ca lăncile și ca săgețile. Au o limbă care este (ca) o sabie tăioasă.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁴ va trimite din ceruri și mă va elibera, îi va face de ocară pe cei care mă calcă în picioare, va trimite Dumnezeu îndurarea și adevărul său. S élah

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁴ Sufletul meu este între niște lei: stau culcat în mijlocul unor oameni care varsă flăcări, în mijlocul unor oameni ai căror dinți sunt sulițe și săgeți și a căror limbă este o sabie ascuțită.

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁴ Sufletul meu este între lei. Eu zac printre cei ce suflă flacări, fiii oamenilor, ai căror dinți sunt sulițe și săgeți și limba lor sabie ascuțită.

Psalmi 57:4 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ

Iov 41:14

E cineva? Unde se-ascunde Cel care poate să-l sfideze Și gura să i-o descleșteze? Dar cât de înspăimântătoare Este dantura ce o are!

Psalmi 10:9

Ca și un leu în vizuină, Pândește, așteptând să vină Omul care-i nenorocit Și-n lațul ce l-a pregătit, Are să-l prindă, de îndat’.

Psalmi 35:17

Doamne, dar cât mai zăbovești? Oare – la ei – cât mai privești? Din cursele ce le-au întins – În care vor ca să fiu prins – Să îmi scoți sufletul, aș vrea! De-asemeni, scapă viața mea, Din ghearele dușmanilor Cari sunt ca puii leilor!

Psalmi 43:3

Trimite-mi Doamne, negreșit, Lumina Ta și fă să vie, Acum, a Ta credincioșie, Care să mă călăuzească Și ne-ncetat să mă-nsoțească În drumul meu, pe a Ta cale, Către locașurile Tale Și către muntele Tău sfânt!

Psalmi 52:2

Vicleanule, limba-ți urzește Doar răutăți și se vădește La fel ca briciul ascuțit.

Psalmi 55:21

Dulci ca smântâna, se vădesc Ale lor guri, când glăsuiesc. În inimi de privești apoi, Vedea-vei că poartă război. Ale lor vorbe sunt frumoase, Dar ele sunt alunecoase Ca untdelemnul din măsură. Însă atunci când ies din gură, Drept niște săbii se vădesc.

Psalmi 58:6

Te scoală Doamne și-i ajunge! Sparge-le dinții și le smulge Măselele, pentru că ei Sunt numai niște pui de lei!

Psalmi 59:7

Din gura lor, răul țâșnește. Pe buze, sabia lucește Și zic: „Cine aude oare, Căci nu e nimenea sub soare?”

Psalmi 64:3

Limba le e asemuită Cu sabia cea ascuțită, Iar ale lor cuvinte sânt Precum săgețile în vânt,

Proverbe 12:18

Când ușuratic vă vorbește Un om, acela vă rănește Ca sabia cea ascuțită; Dar vorba, de-nțelept rostită, O să aducă vindecare.

Proverbe 25:18

Cum buzduganul, greu, lovește, Cum sabia se prăvălește Și cum săgeata ascuțită Împunge – când e slobozită Din coarda arcului – la fel, Este cuvântul spus de cel Care e martor mincinos, Când îl va arunca, furios – Cu gând doar ca să facă rău – În contra aproapelui său.

Proverbe 28:15

Precum un leu, răcnind furios – Sau urs flămând și fioros – Așa-i cel rău, stăpânitor Peste-al săracilor popor.

Proverbe 30:14

Sunt oameni care-au fost lăsați Să-nghită pe nenorocit: În loc de dinți, ei au primit Săbii puternic ascuțite, Iar drept măsele, au cuțite.

Iacov 3:6

Limba-i un foc, s-aveți dar știre, E-o lume de nelegiuire. Ea este mădularul care, Mereu, aduce întinare, Trupului nostru. Când o prinde Focul gheenei, ea cuprinde, Pe negândite-a vieții roată.

Revelația 19:15

Din a Lui gură, se vedea Cum că o sabie ieșea, Pe Neamuri, ca să le lovească Și-n urmă, să le cârmuiască, Cu un toiag de fier. El are, Apoi, să calce, în picioare, Teascul cu vinul de furie – Teascul cu vinul de mânie – Al Celui care e, mereu, Atotputernic Dumnezeu.

Judecători 9:20

De nu, un foc, atunci, să iasă, De la Abimelec din casă, Să-i mistuie pe cei ce sânt Pe al Sihemului pământ, Precum și pe toți cei pe care, Casa lui Milo-n ea îi are! Apoi, de la cei care sânt Pe ai Sihemului pământ – Precum și de la cei pe care, Casa lui Milo-n ea îi are – Să izbucnească un alt foc Și pe Abimelec, pe loc, Să-l mistuiască, negreșit!”