Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Psalmi 56:7 - Biblia în versuri 2014

7 Ei trag nădejde de scăpare, Prin făr’delegile pe care Le săvârșesc. Doamne, nu sta! Doboară, în mânia Ta, Toate popoarele acele!

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

7 Oare să scape ei prin nelegiuire? Dumnezeule, doboară popoarele cu mânie!

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

7 Oare vor reuși ei să scape prin răutate? Dumnezeule, distruge popoarele acționând cu mânie!

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

7 Provoacă certuri, îmi întind [curse], îmi urmăresc pașii ca să-mi ia viața, după cum vor să-mi ia și sufletul.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

7 Ei trag nădejde să scape prin nelegiuirea lor: doboară popoarele, Dumnezeule, în mânia Ta!

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

7 Vor scăpa ei prin nelegiuirea lor? În mânie prăbușește popoarele, Dumnezeule!

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Psalmi 56:7
14 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Cei care rele au făcut – Iată-i – să cadă-au început. Sunt răsturnați, iar dacă pică, Nimeni – nicicând – nu-i mai ridică.


Cel rău necontenit pândește Pe cel ce e neprihănit, Căci să-l omoare, el gândește,


Ei se încred în avuție, Iar cu-a lor mare bogăție Se laudă, fără-ncetare.


Să vină moartea, să-i doboare! Apoi, de vii să se pogoare În locuința morților! Căci răul e-n inima lor, Este în a lor locuință Și-asemeni în a lor ființă.


Tu Doamne, îi vei omorî Și-n groapă îi vei pogorî, Pentru că toți cei însetați De sânge, nu vor fi cruțați, Iar cei cari înșelători sânt N-au să trăiască pe pământ, În pace, nici o jumătate Din zilele ce le-au fost date. Dar iată că în Tine, eu Mi-am pus încrederea, mereu!


Doamne, Te rog să-i nimicești Și limbile să le-mpărțești, Căci numai silă, răutate Și ceartă este în cetate.


Nevinovat eu mă găsesc, Dar totuși ei mă urmăresc. Doamne, ascultă! Te trezește, Ieși înainte-mi și privește!


El, stăpânire, nu va pune, Vreodată, peste-a lui suflare; Nici peste-a morții zi, nu are Forța de-a pune stăpânire. Nu este nici o izbăvire, În astă luptă. Pe ai săi – Pe toți acei care sunt răi – Nici răutatea n-o să poată, Din gura morții, să îi scoată.


Pentru că ziceți: „Am făcut Un legământ, ce l-am avut Cu moartea și – fără-ndoială – Noi am făcut și o-nvoială Cu locuința morților. Când năvălirea apelor Va trece cu urgia-i mare, N-o să ne-atingă, căci scăpare, Noi, în neadevăr, găsim Și în minciuni ne-adăpostim!”,


Varsă urgia Ta cea mare Doar peste neamurile care Nu Te cunosc și peste lume Căci ea nu cheamă al Tău Nume. Aceste neamuri îl topesc Pe Iacov și îl nimicesc. Ele îi înghițesc ființa Și îi dărâmă locuința.”


Iar după tot ce ați făcut, Vă-nfățișați la Casa Mea, În locul unde, peste ea, Este chemat Numele Meu. Veniți și spuneți, tot mereu, „Iată că suntem izbăviți!”, Ca iarăși să păcătuiți, Căci alte urâciuni, apoi, Veți merge ca să faceți voi!”


Ai Tăi ochi sunt neîntinați. Ei sunt atâta de curați Încât nu pot să suferească Nelegiuirea s-o privească! Cum ai putea privi la cei Ce se arată-a fi mișei, Sau la cei răi cari s-au vădit Că-l sorb pe cel neprihănit?


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ