Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Psalmi 56:1 - Biblia în versuri 2014

1 Milă să ai, o, Domnul meu, Față de mine, tot mereu! Căci de vrăjmași sunt urmărit Neîncetat și-s hărțuit. În fiecare zi apoi, Mă chinuie și-mi fac război.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

1 Arată-Ți bunăvoința față de mine, Dumnezeule, căci niște oameni mă hărțuiesc; niște luptători mă asupresc toată ziua.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

1 Dumnezeule, ai milă de mine; pentru că niște oameni mă atacă în mod repetat. Cel care se luptă cu mine, mă chinuie toată ziua.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

1 Maestrului de cor. Pe „Yonát élem rehoquím”. Imn. Al lui Davíd. Când filisténii îl țineau prizonier la Gat.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

1 Ai milă de mine, Dumnezeule, căci niște oameni mă hărțuiesc! Toată ziua îmi fac război și mă chinuiesc.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

1 Îndură‐te de mine, Dumnezeule! Căci omul ar vrea să mă înghită. Toată ziua mă asuprește luptându‐se.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Psalmi 56:1
25 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

La ale Domnului porunci, Pământul – gura – și-a deschis Ca să cufunde în abis Pe Abiram cu a lui ceată Și pe Datan. Focul, de-ndată,


De vii ei ne-ar fi înghițit, Căci tare rău s-au mâniat.


Pe-Acela care i-a lovit Pe Egipteni și-a nimicit De-ndată, pe toți cei pe care, Întâi născuți, Egiptu-i are, Căci îndurarea Domnului Ține în veacul veacului!


Pe-Acela care l-a-nfruntat Pe Faraon și l-a-necat În Marea Roșie apoi, Cu ai săi oameni de război, Căci îndurarea Domnului Ține în veacul veacului!


Doamne, în bunătatea-Ți mare, Să-i nimicești pe-aceia care Îmi sunt vrăjmași. Pierde-i pe cei Cari se vădesc dușmani ai mei. Dă-mi izbăvire, Domnul meu, Pentru că rob al Tău sunt eu!


Păzește-mă Doamne, căci eu În Tine mă încred, mereu.


Și-asemenea unui cuptor Aprins și înfricoșător, Are a-i face de îndată, În ziua-n care se arată; Căci Domnul, în mânia Lui, Îi va da pradă focului.


Dacă cei răi, în contra mea Înaintează, căci ar vrea Să îmi mănânce carnea, ei – Tocmai prigonitorii mei, Acei care mă dușmănesc – Se clatină, se prăbușesc.


Ai milă, Doamne, și-ndurare, Pentru că sunt în strâmtorare, Iar întristarea mi-a topit Fața și trupul. Negreșit, Și sufletul mi se topește, Căci întristarea-l copleșește.


Să nu zică, triumfător Apoi, în inimile lor: „Aha! Aceasta ne doream! L-am înghițit precum gândeam!”


Oare tăcând, veți crede voi, Dreptate că veți face-apoi? Oare așa, voi arătați Că drept știți să îi judecați Pe fiii oamenilor? Iată Cum este-a voastră judecată:


Ai milă, Dumnezeul meu! Mă scapă de vrăjmași, mereu, Și mă păzește de acei Cari se vădesc dușmani ai mei!


Domnul, în cale-mi, Se ivește Și văd astfel, cum se-mplinește Dorințele ce le nutresc Față de cei ce mă gonesc.


O, Doamne, Tu ne-ai lepădat! Ne-mprăștii, căci Te-ai mâniat! Doamne, îndură-Te de noi Și ne ridică iar, apoi!


Hai! Dăm năvală peste ei, Și-i înghițim pe toți, de vii, Așa precum tu bine știi Că moartea doar îi mai înghite. Întregi, le vor fi mistuite Bietele trupuri, iar apoi


Iată, cei ce te dușmănesc Își deschid gura și vorbesc În contra ta. Scrâșnesc furioși Și fluieră victorioși, Zicând: „Iată, am biruit-o! Am izbutit de-am înghițit-o!” „Aceasta-i ziua cea pe care O așteptam, cu nerăbdare, Și iată că acum putem Ca în sfârșit să o vedem!”


Fără de milă, a surpat Domnul – când S-a înfuriat – Și locuințele pe care Iacov, în lume, le mai are. Făcut-a-n marea Lui urgie, Ca dărâmat, atunci, să-i fie Fiicei lui Iuda, zidul care Îi folosea la apărare Și prăvălite la pământ, Întăriturile ei sânt. Domnul făcut-a de ocară Împărăția, a ei țară, Precum și pe aceia cari Se dovedeau a fi mai mari.


Ca un vrăjmaș ajuns-a El: L-a nimicit pe Israel, Palatele i le-a surpat, Întărituri i-a dărâmat, Încât doar lacrimi și suspine, Peste-a lui Iuda fiică, vine.


Israelul e nimicit! Printre popoare-i risipit Și e un vas lipsit de preț.


Când acest trup, ce este pus La putrezire-a fi supus, Se va-mbrăca-n neputrezire, Și când, ăst trup – care, din fire, Fusese slab și trecător – Va deveni nemuritor, Să știți, atunci, că se-mplinește Cuvântul cari, astfel, vorbește: „Iată că moartea-i biruită – De biruință-i înghițită.


Dar domnitorii cei pe care Neamul de Filisteni îi are, Pe-Achiș, atunci, s-au mâniat Și-n acest fel, au cuvântat: „Scoate-l afară dintre noi, Și-apoi trimite-l înapoi, În locu-n cari l-ai așezat. Trimite-i și pe-ai săi, de-ndat’! Nu vrem să vină la război, Ca nu cumva, ei – mai apoi – Potrivnici nouă, să ne fie, Pe câmpul cel de bătălie. Cum ar putea el să se facă, Plăcut, lui Saul. Numai dacă Ne va lua capul și-apoi, Se va întoarce înapoi, Ca să îl dea-mpăratului Saul, cari e stăpânul lui.


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ