Psalmi 52:1 - Biblia în versuri 2014

¹ Asupritorule, cum oare, Cu răutatea ta cea mare, Cutezi a te făli mereu? De bunătate, Dumnezeu E plin, iar îndurarea Lui Ține în veacul veacului.

နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

¹ Viteazule, de ce te lauzi cu răutatea ta? Îndurarea lui Dumnezeu mă protejează pe vecie.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹ „Luptător încrezut, de ce te lauzi cu răutatea ta? Cum îți permiți să te lauzi – tocmai tu care ești toată ziua o rușine pentru Dumnezeu?!

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹ Maestrului de cor. Poem. Al lui Davíd.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹ Pentru ce te fălești cu răutatea ta, asupritorule? Bunătatea lui Dumnezeu ține în veci.

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹ Pentru ce te fălești cu răul, puternice? Îndurarea lui Dumnezeu ține toată ziua.

Psalmi 52:1 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ

Psalmi 10:7

Gura-i e plină-n orice vreme De vicleșuguri, de blesteme, Precum și de-nșelătorie. Mereu, sub limbă, o să ție Fărădelegi și răutate.

Psalmi 103:17

Dar bunătatea Domnului Ține în veacul veacului, Pentru cel care a vădit Teamă de El și, negreșit, Pentru urmașii cei pe care, În lume, acel om îi are.

Psalmi 107:1

Aduceți laude, mereu, Pentru al nostru Dumnezeu, Căci îndurarea Domnului Ține în veacul veacului!

Psalmi 54:3

Niște străini s-au adunat, În contra mea s-au răsculat Și viața mea o urmăresc. Oameni-aceștia nu gândesc Și nu se tem de Dumnezeu.

Psalmi 59:7

Din gura lor, răul țâșnește. Pe buze, sabia lucește Și zic: „Cine aude oare, Căci nu e nimenea sub soare?”

Psalmi 7:14

Iată-l pe cel ce este rău: Doar lucruri rele pregătește, Fărădelegi – în gândul său – Și-nșelăciune, zămislește.

Psalmi 94:4

Ei țin mărețe cuvântări, Trufași sunt pe-ale lor cărări, Căci toți cei care făptuiesc Doar lucruri rele, se fălesc.

Exodul 22:9

În orice pricini se vor pune – Referitor la-nșelăciune, Privind un bou sau un măgar, O oaie sau o haină chiar, Sau poate-un lucru ce-i pierdut Ce pare că a fost văzut, Căci despre el „Uite-l” se spune – Împricinații să se-adune, Și-n fața Domnului apoi, Să-și ducă pricina, cei doi. Acela care-i osândit de Dumnezeu, va fi silit, Tot – îndoit – să dea apoi, Aproapelui său, înapoi.

Proverbe 6:14

Răul din el o să-l îndemne, Doar lucruri rele să urzească Și multe certuri să stârnească.

Proverbe 6:18

Inima care zămislește Rele, piciorul ce grăbește Numai către nelegiuire,

Isaia 59:4

Dreptatea, nimănui nu-i place, Iar judecăți drepte nu face Niciunul. Ei se bizuiesc Pe lucruri ce se dovedesc A fi deșarte. Nu sunt buni, Căci spun mereu numai minciuni. Răul îl nasc ei, peste fire, Și zămislesc nelegiuire.

Ieremia 41:4

A doua zi, când nimenea Încă nimica nu știa Că Ismael – cu-ai săi – venise Și pe Ghedalia-l ucise,

Ieremia 9:8

Limbile lor otrăvitoare Sunt doar săgeți ucigătoare, Căci despre pace ei vorbesc, În timp ce curse pregătesc.

Miheia 7:3

Mâinile lor s-au îndreptat Doar către rău, neîncetat. Cârmuitorul, daruri, vrea. Judecătorul, plată, ia. Cel care mare se vădește, Pe față spune ce dorește, Căci el cere, cu lăcomie, Ce plată vrea, dată să-i fie. Astfel, cu toți merg mână-n mână, De la cârmuitor și până La ultimul slujbaș cel care Drept rangul cel mai mic îl are.

Romani 1:30

Sunt urâtori de Dumnezeu, Lăudăroși, gata – mereu – Ca rele doar, să născocească Și ca să îi nesocotească Pe-ai lor părinți; și, negreșit,

2 Timotei 3:2

Atuncea, oamenii – știu bine – Că vor fi iubitori de sine; De bani, ei fi-vor iubitori, Lăudăroși și hulitori; Nemulțumiri vor avea, multe; De-ai lor părinți, n-au să asculte; Fără evlavie-au să fie, Și plini, într-una, de trufie.

1 Samuel 21:7

Tocmai atuncea, se găsea Un om, acolo. El ședea, Închis, în fața Domnului. În slujba împăratului, Omul acela s-a aflat, Fiind mai mare așezat, Peste păstorii cei pe care, În slujba lui, Saul îi are. De neam, fusese Edomit Și, Doeg, el era numit.