Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Psalmi 51:17 - Biblia în versuri 2014

17 Jertfa care Îți place Ție, Se-arată-a fi un duh zdrobit. Tu, Doamne, n-ai disprețuit O inimă care-i zdrobită, Îndurerată și mâhnită.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

17 Jertfa plăcută lui Dumnezeu este un duh zdrobit. Dumnezeule, Tu nu disprețuiești o inimă frântă și mâhnită.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

17 Sacrificiul agreat de Dumnezeu este un spirit care recunoaște cât este de limitat. Dumnezeule, Tu nu desconsideri o inimă extenuată și tristă.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

17 Doamne, deschide-mi buzele și gura mea va vesti lauda ta!

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

17 Jertfele plăcute lui Dumnezeu sunt un duh zdrobit: Dumnezeule, Tu nu disprețuiești o inimă zdrobită și mâhnită.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

17 Jertfele lui Dumnezeu sunt un duh zdrobit; o inimă înfrântă și zdrobită nu vei disprețui, Dumnezeule!

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Psalmi 51:17
25 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

„Văd că smerit te-ai arătat, Iar inima ți s-a mișcat, Atuncea când ai auzit Cuvintele ce le-am rostit Eu, împotriva locului, Precum și-a oamenilor lui, Ce vor ajunge un semn care E de blestem și spaimă mare. Ai plâns și Mi te-ai închinat, Iar straiul ți l-ai sfâșiat. Tot ceea ce tu ai făcut, Sigur să fii, că am văzut.


El ia – necontenit – aminte, La rugăciunea cea fierbinte, Făcută de cel necăjit Cari nevoiaș s-a dovedit, Căci ruga nevoiașului Nu-i lepădată-n fața Lui.


Jertfe să-I dați, lui Dumnezeu, De mulțumire și mereu, Lucrarea Lui să o vestiți În lume și s-o însoțiți Cu strigăte de bucurie Și chiote de veselie.


De Domnul sunt tămăduite Acele inimi ce-s zdrobite, Căci El e-Acela care poate Să vindece rănile toate.


Pentru că niciodată, El, Să știți că, n-a disprețuit Pe cel ce-a fost nenorocit Și nici cu ură nu privește Necazul care îl lovește Pe-un om făcându-l strâmtorat! Domnul, nicicând, ascuns n-a stat, Căci El ascultă, negreșit, Când strigă cel nenorocit.


Domnul, în bunătatea Lui, Se-apropie de-acela care O inimă înfrântă are, Iar cel ce are-un duh zdrobit Are să fie mântuit.


Cu brațul – din acea bucată – Lucrată fost-a, totodată, Și gămălia lui. Făcut, Numai din aurul bătut, Totul a fost. Aur curat S-a folosit, neîncetat.


Căci Cel Prea-Nalt – cari locuiește În veșnicii și se vădește Că al Său Nume este sfânt, Mereu – a spus acest cuvânt: „În locuri ‘nalte, Mă găsesc Și în sfințenie locuiesc. Dar sunt cu cel ce e zdrobit, Cu omul care e smerit, Căci cercetez inimi zdrobite Și-nviorez duhuri smerite.


Iată că tot ce ați văzut, De către Mine s-a făcut, Căci toate-au căpătat ființă Numai după a Mea dorință. Spre cel ce suferă, voiesc – În vremea ‘ceea – să privesc Și spre cel care s-a vădit Că are sufletul mâhnit Știind ca de cuvântul Meu Teamă să aibă, tot mereu.


De la cel mic, la cel mai mare – De la copii, tineri, femei, Fecioare și până la cei Ce sunt bătrâni – să îi loviți Pe toți și să îi nimiciți! Dar să vegheați ca nu cumva, Să se atingă cineva, De cei pe care îi aflați Că sunt, pe frunte, însemnați! Să faceți precum v-am spus Eu Și-ncepeți cu Locașul Meu!” Așa precum li s-a cerut, Ei cu bătrâni-au început Care la Templu s-au aflat.


Urâte-Mi sunt zilele care Le aveți voi, de sărbătoare! Văzut-am, de atâtea ori, Ce adunări de sărbători Știți voi ca să aveți, mereu! De-aceea, nu le sufăr Eu!


„De cei săraci în duh, ferice, Fiindcă a cerurilor Împărăție, e a lor.


Iar a-L iubi cu sufletul, Cu inima, cu cugetul, Și a-ți iubi aproapele, Mai mult e decât jertfele Și decât arderea de tot – Eu, cel puțin, așa socot.”


Și între îngeri, o să fie Cu mult mai multă bucurie – În cer – dacă, de-aici, de jos, Se pocăiește-un păcătos.”


„Vă-ndemn dar, fraților, mereu, Pentru ca Domnul Dumnezeu Să vă arate îndurare, Să vă aduceți, fiecare, Al vostru trup, drept jertfă vie, Cari sfântă trebuie să fie, Spre-a fi plăcută Domnului, Căci ea, apoi, în fața Lui, Are să vi se socotească Slujbă a fi, duhovnicească.


De toate am și sunt bogat. Traiul îmi e îmbelșugat, De-atunci, de când am dobândit, Prin fratele Epafrodit, Tot ceea ce trimis-ați voi, Spre a mă scoate din nevoi… O jertfă bună, pregătită Ca o mireasmă potrivită, Plăcută, pentru Dumnezeu, Bine primită-apoi. Mereu,


De binefaceri, nu uitați, Ci darnici să vă arătați, Căci aste jertfe sunt, mereu, Plăcute, pentru Dumnezeu.


Ca niște pietre vii, și voi Sunteți zidiți, formând apoi, O casă, toți – duhovnicească. Cu voi, o să se-alcătuiască În urmă dar, o preoție Cari sfântă trebuie să fie. Jertfe duhovnicești apoi, Va trebui s-aduceți voi, Lui Dumnezeu – pe al Său plac – Cari prin Iisus Hristos se fac.


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ