Psalmi 50:1 - Biblia în versuri 20141 Domnul vorbește! Dumnezeu Cheamă pământul, tot mereu, De la ivirea soarelui Și pân’ la asfințitul lui. အခန်းကိုကြည့်ပါ။နောက်ထပ်ဗားရှင်းများNoua Traducere Românească1 Dumnezeu, da, Dumnezeu, Domnul, El vorbește și cheamă pământul de la răsăritul soarelui până la apusul lui! အခန်းကိုကြည့်ပါ။Biblia în Versiune Actualizată 20181 Dumnezeul (tuturor) (dumne)zeilor – Cel care se numește Iahve – vorbește și cheamă pământul de la răsăritul soarelui până la apusul lui! အခန်းကိုကြည့်ပါ။Versiunea Biblia Romano-Catolică 20201 Psalm. Al lui Asáf. Domnul, Dumnezeul dumnezeilor, vorbește, el cheamă pământul de la răsăritul soarelui până la asfințitul lui. အခန်းကိုကြည့်ပါ။Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu1 Dumnezeu, da, Dumnezeu, Domnul, vorbește și cheamă pământul de la răsăritul soarelui până la asfințitul lui. အခန်းကိုကြည့်ပါ။Traducere Literală Cornilescu 19311 Dumnezeu, chiar Dumnezeu, Domnul, a vorbit și a chemat pământul de la răsăritul soarelui până la apusul lui. အခန်းကိုကြည့်ပါ။ |
Psalmi 50:1
35 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ
L-a munte, când s-au adunat Cu toți, Ilie a-ntrebat: „Când oare, o să încetați De-a mai umbla împiedicați? Luați aminte, la picioare! Voi nu simțiți, acuma oare, Că ele vi-s împiedicate, Căci amândouă vi-s legate? Dacă e Domnul, „Dumnezeu”, Pe El, să îl slujiți mereu! Dar dacă Baal s-a arătat Drept dumnezeu adevărat, Atunci întregul Israel Să îl urmeze doar pe el!”
Leviți-ntâi l-au așezat Pe cel care-i Heman chemat. Heman era acela care, Părinte, pe Ioel, îl are. Cu el, a fost trimis, de-ndată, Asaf, cel cari îl are tată, Pe Berechia. Mai venea Acela care se trăgea Dintre feciorii cei pe care, Merari, drept urmași, îi are. Etan era acela, iată, Cușaia fiind al lui tată.
Sub cârmuire, ăști bărbați, La tatăl lor, sunt așezați. El conducea, cu fiii lui, Cântarea-n Casa Domnului. Chimvale, ei mai foloseau, Harfe și alăute-aveau În a lor slujbă, tot mereu, Când Îi cântau lui Dumnezeu. Asaf, Heman și Iedutun, Lui David doar, i se supun, Fiind sub cârmuirea lui, La ordinu-mpăratului.
Apoi, cu toți se ridicară, Iar Ezechia și cei cari Peste popor erau mai mari, Le-au poruncit Leviților, Să aibă-n cântecele lor – Spre lauda lui Dumnezeu – Cuvintele pe cari, mereu, David, numai, le folosea Și-Asaf, prorocul ce-l avea. Leviți-ndată au făcut Așa precum li s-a cerut: Cu bucurie-au lăudat, Pe Domnul, și s-au închinat.
Doamne, al nostru Dumnezeu, Tu care Te areți mereu Mare a fi și-nfricoșat, Tu care nu ai lepădat Cuvântul legământului, Pe cari l-ai dat poporului, Să nu privești ca ne-nsemnat Ceea ce noi, neîncetat, Din vremuri vechi am suferit, De când părinții ne-au trăit. Să nu privești drept ne-nsemnat, Ce-au suferit, neîncetat, Toți căpitani-aceia cari, Peste popor au fost mai mari, Cu împărați și cu preoți, Precum și cu prorocii toți. Să nu privești ca ne-nsemnat, Ce-am suferit noi, ne-ncetat – Noi cari suntem al Tău popor – Din vremea împăraților Asiriei și pân’ acum Când de pe al robiei drum, Din nou, în țară, am intrat.
Iată că de la răsărit Și-apoi până la asfințit, Mare Se-arată al Meu Nume Și, pretutindenea în lume, Tămâie, oamenii jertfesc Și al Meu Nume Îl cinstesc Cu daruri de mâncare date Ce se vădesc a fi curate, Căci mare e Numele Meu, Între popoare, tot mereu” – A cuvântat Acel pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are.
„Iată că Domnul, Dumnezeu – A tot puternicul, mereu – Și-a lui Israel seminție, Lucrul acesta, bine-l știe! Dacă acum, din răzvrătire, Sau poate din păcătuire Față de Domnul, am făcut Altarul pe cari l-ați văzut – Și dacă noi avem vreo vină – Atuncea El să nu ne vină, În astă zi, în ajutor, Aici, în fața fraților.
ကြော်ငြာတွေ