Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Psalmi 45:8 - Biblia în versuri 2014

8 Smirna, aloia, casia, Miros plăcut fac a avea Hainele tale; ai palate Care-s în fildeș îmbrăcate, Iar instrumente muzicale Înveselesc casele tale, Cu melodia lor ușoară Cari, de pe-ale lor strune, zboară.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

8 Toate veșmintele tale sunt parfumate cu smirnă, aloe și casia. În palate de fildeș, instrumentele cu coarde te înveselesc.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

8 Toate hainele tale sunt parfumate cu ulei care miroase frumos, cu aloe și cu casia. În palate de fildeș, instrumentele cu coarde îți cântă ca să te înveselească.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

8 Ai iubit dreptatea și ai urât fărădelegea; de aceea, te-a uns Dumnezeu, Dumnezeul tău, cu untdelemnul bucuriei ca pe nimeni altul dintre tovarășii tăi.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

8 Smirna, aloea și casia îți umplu de miros plăcut toate veșmintele; în casele tale împărătești de fildeș, te înveselesc instrumentele cu coarde.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

8 Toate hainele tale miros a smirnă și aloe și casie. Instrumente cu coarde te‐au veselit din palate de fildeș.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Psalmi 45:8
20 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Dar toate câte le-a făcut Ahab, oare nu s-au trecut În cărțile Cronicilor Ce sunt ale-mpăraților Cari au domnit în Israel? Nu scrie oare, despre el, Cum că cetăți multe-a zidit Și că apoi a construit O casă, cum nu s-a văzut, Care, din fildeș, s-a făcut?


Pentru că drept e Dumnezeu, Iubind dreptatea, tot mereu. Ochii neprihănitului, Pot să privească Fața Lui.


Cu instrumentele făcute Cu coarde, cu timpane-apoi, Cu jocuri și cântece noi! Laude dați-I cu cavale!


Ai să-mi dezvălui – negreșit – Mereu, care-i a vieții cale. Știu că-naintea feței Tale Se află bucurii nespuse, Iar desfătările ce-s puse La dreapta Ta, pe veșnicie Făcute-au fost ele să ție.


În casa-mpărătească stau Și-acolo parte – mereu – au De-o veselie necurmată Și-o bucurie minunată.


Cel cari îmi este prea iubit, E un mănunchi de mir, primit, Cari între sâni mi se-odihnește.


Simt mirodeniile tale Cum răspândesc, în a mea cale, Mirosul ce mi-e cunoscut Și cari e-atâta de plăcut. Numele tău e-o minunată Mireasmă, care-a fost vărsată. De-aceea fetele, știu bine Că, te iubesc mereu pe tine!


„Dar ce se vede? Ce să fie Ceea ce urcă din pustie, Asemeni unor stâlpi de fum Și se îndreaptă-ncoace acum, Având aburi de mir în jur Și de tămâie împrejur, De toate-aromele-nțesat Și de miresme-nconjurat Asemenea celor pe care Doar cel ce vinde mir le are?”


Până când se mai răcorește, Până când umbra se lungește – Munte de mir – voi fi la tine. Deal de tămâie, să știi bine Că voi ajunge, negreșit.


„Eu intru în grădina mea, Soro mireaso și din ea, Smirna o voi culege, care Multe miresme în ea are. Am să mănânc, după plăcere, Și fagurele meu de miere. Apoi, așa precum vreau eu, Beau vinul și laptele meu…” „Haideți prieteni și mâncați! Cu dragoste vă îmbătați!”


Strat de miresme, mie-mi par Obrajii lui, din cari răsar Saduri frumos mirositoare. Sunt crini buzele lui, din care Cea mai aleasă smirnă, eu Știu că se scurge, tot mereu.


În mare grabă, m-am sculat Și să-i deschid, am alergat. Smirnă, pe mâna mea era Și pe zăvor îmi picura.


Iar casele ce-au fost zidite Spre a fi vara folosite, Le nimicesc. De-asemenea – Atunci – zdrobite vor cădea Și casele de locuit, Cari pentru iarnă s-au zidit. Palatele ce-s construite Din fildeș, fi-vor nimicite. Și casele – se va vedea – În vremea ‘ceea, vor cădea. Așa va fi căci – negreșit – Domnul e Cel care-a vorbit.”


Steaua, iar magii au intrat Și Pruncului s-au închinat. Apoi, ei – față de Maria – Au scos de la chimir tămâia, Smirna și aurul avut, Și-un dar, Pruncului, I-au făcut.


Și-n Mine! Căci, la Tatăl Meu, Multe locașuri se găsesc. Eu vreau ca să vă pregătesc Un loc – de-aceea voi fi dus; Așa de n-ar fi, v-aș fi spus.


Iar Nicodim, iute-a adus Un fel de-amestec aromat, Ce-l foloseau la-mbălsămat. Această amestecătură – Pe care, cei doi o avură – Era aproape către-o sută De litri și era făcută Din smirnă și aloe, care Se foloseau la-nmormântare. Pe acest om – pe Nicodim – La începuturi, îl găsim, Noaptea, când – pe ascuns – mergea Și, cu Iisus, se întâlnea.


Mereu, cu ochii ațintiți, Spre Căpetenie, să fiți, Către Desăvârșirea care Credința tuturor o are, Adică la Hristos Iisus, Cari pentru ce-I fusese pus În față – pentru bucurie – A fost în stare ca să vie Aici, și cruce-a suferit, Rușinea a disprețuit Și-acuma, șade, tot mereu, La dreapta, lângă Dumnezeu, Unde chemat a fost să vie, Lângă-al Său scaun de domnie.


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ