Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Psalmi 45:2 - Biblia în versuri 2014

2 Tu, dintre oameni, ne-ndoios Te dovedești cel mai frumos, Iar ale tale buze – iată – Pline de har doar, se arată. De-aceea, binecuvântat Ești tu, de Domnul, ne-ncetat.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

2 Ești cel mai frumos dintre fiii omului! Bunăvoința este revărsată pe buzele tale; de aceea te-a binecuvântat Dumnezeu pe vecie.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

2 Ești cel mai frumos dintre oameni! Harul se revarsă pe buzele tale. Acesta este motivul pentru care Dumnezeu te-a binecuvântat pentru eternitate.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

2 Din inima mea se revarsă cuvinte frumoase, eu vreau să-i prezint regelui opera mea. Limba mea să fie ca pana unui scriitor iscusit.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

2 Tu ești cel mai frumos dintre oameni, harul este turnat pe buzele tale, de aceea te-a binecuvântat Dumnezeu pe vecie.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

2 Tu ești mai frumos decât copiii oamenilor. Harul este turnat pe buzele tale: de aceea Dumnezeu te‐a binecuvântat în veac.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Psalmi 45:2
19 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Pricini de binecuvântare Îl faci Tu, pentru fiecare, Și îl așezi pentru vecie – Umplut fiind de bucurie – Să stea-naintea Feței Tale, Așa cum ai găsit cu cale.


Omul cu inima curată, Multă bunăvoință-arată, Fiind al împăratului


Ca să-ți sporească chibzuința, Iar gurii tale, cunoștința Să nu-i lipsească niciodat’.


„Iubitul meu e-asemenea Cu pomul falnic ce-a crescut Și într-un măr s-a prefăcut, Printre copacii cei pe care Pe-al ei cuprins, pădurea-l are. Cu mărul, îl aseamăn eu, Printre ceilalți tineri, mereu. Cu drag, la umbra lui eu stau Și-apoi din roadele lui iau, Căci pentru cerul gurii mele, Întotdeauna dulci, sunt ele.


„Ai tăi ochi – iată – vor putea, Pe Împărat, de a-L vedea, În toată strălucirea Lui. Întinderea pământului Țării și ale sale căi, Au să le vadă ochii tăi.


„Iată că Domnul este Cel Care, o limbă iscusită, Mi-a dat, căci ea a fost menită Să-nvioreze pe cel care E doborât de întristare. În fiecare dimineață, Urechii Mele îi dă viață, Atent astfel, să pot a sta – Mereu – și să pot asculta, Așa precum fac și cei mici, Cari se vădesc doar ucenici.


„Duhul Domnului Dumnezeu E peste Mine, tot mereu, Căci El M-a uns, ca să Mă duc În lume, bune vești s-aduc Celor sărmani și chinuiți, Celor ce sunt nenorociți. Domnul, atunci când M-a trimis Să vin pe-acest pământ, Mi-a zis Să-l vindec pe acela care O inimă zdrobită are, Să dau de veste robilor Că-i ceasul slobozirii lor Și să dau izbăvire-apoi Celor ce sunt prinși de război.


O! Cât sunt de înfloritori, Cât de frumoși și zâmbitori! Grâul cari o să se sporească, Pe tineri o să-i veselească, Iar mustul curge-va-n șuvoi Veselind fetele apoi.”


Iisus, pe vârful muntelui, ‘Naintea lor, Și-a preschimbat Fața. Uimiți, ei s-au uitat La fața Lui, cum strălucea Ca soarele, cum răspândea Lumină, haina Sa, în jur, Fiind, din al luminii șnur,


De bine, oameni-L vorbeau Și, foarte mult, se minunau De vorbele-I pline de har, Sfârșind prin a se-ntreba: „Dar, Oare, acest Învățător, Nu este-al lui Iosif fecior?”


Acest Cuvânt S-a întrupat Și-n har și adevăr a stat, Aici – la noi – de-a locuit, Iar noi, cu toții, am privit Slava și măreția Lui – Slavă, asemeni Tatălui, Cari, doar pe El, L-a zămislit.


Pe Acel om?!” Aprozi-au spus: „Pe nimeni n-am mai auzit, Vreodat’, ca El, să fi vorbit. Astfel de om, n-am mai văzut.”


Un Mare Preot, pentru noi, A trebuit, fiind apoi, Sfânt, fără pată, dovedit Nevinovat și despărțit De păcătoși, cu-adevărat, Mai sus de ceruri, înălțat,


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ