Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Psalmi 40:6 - Biblia în versuri 2014

6 Iată că jertfe nu dorești, Dar de mâncare nu voiești, Ci doar atât că m-ai împuns Și-urechile mi le-ai străpuns. Nu ceri nici ardere de tot, Nici jertfe care se socot Daruri a fi de mulțumire, Pentru a face ispășire.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

6 Tu n-ai dorit jertfă și dar de mâncare, ci mi-ai străpuns urechile. Tu n-ai cerut ardere-de-tot și jertfă pentru păcat.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

6 Tu nu ai dorit nici sacrificiu și nici dar de mâncare; ci mi-ai perforat urechile. Tu nu ai cerut nici ardere integrală, nici animal(e ca) sacrificiu pentru păcat.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

6 Multe sunt minunile pe care le-ai făcut și planurile tale pentru noi, Doamne Dumnezeul meu! Nimeni nu este asemenea ție! Aș vrea să le povestesc și să vorbesc [despre ele], dar ele se înmulțesc fără număr.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

6 Tu nu dorești nici jertfă, nici dar de mâncare, ci mi-ai străpuns urechile; nu ceri nici ardere-de-tot, nici jertfă de ispășire.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

6 Nu ți‐a plăcut jertfă și dar de mâncare: mi‐ai străpuns urechile, n‐ai cerut ardere de tot și jertfă pentru păcat.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Psalmi 40:6
19 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Pe ale cerului cărări, El ne trimite înștiințări Și-n mintea noastră-ntipărește


Căci știm că face lucruri cari Sunt nepătrunse, minuni mari


Doamne, cât e de nepătrunsă A Ta gândire, și ascunsă! Ce multe-s gândurile Tale!


De aș putea găsi o cale Prin care să le socotesc, În număr, ele depășesc Boabele de nisip ce sânt Pe fața-ntregului pământ. În zori de zi, când mă trezesc, Tot lângă Tine mă găsesc.


Nu pentru jertfele pe care Mi le aduci, primești mustrare, Căci jertfele ce le socot A fi drept arderea de tot Sunt necurmate-n fața Mea.


Jertfe, dacă ai fi voit, Îți aduceam eu, negreșit. Dar jertfele ce se socot A fi drept ardere de tot, Ție nu-Ți plac. Precum se știe,


În fiecare zi vestesc A Ta dreptate și vorbesc De mântuirea Ta cea mare, Cari fără margini îmi apare.


Atunci, stăpânul robului, Să-l ia-naintea Domnului; De ușă-l va apropia Sau de-al ei stâlp, precum va vrea, Și-apoi, o sulă să găsească, Cu care să îi găurească Urechea, robului acel. De va lucra, în acest fel, Robul acela o să fie, În a sa slujbă, pe vecie.


Domnul a glăsuit apoi: „Jertfe voiesc Eu, de la voi? Grăsimile vițeilor Sau arderea berbecilor, Nu-Mi trebuie! Îmi e destul! De-a voastră jertfă sunt sătul! Nu vreau sângele țapilor, De tauri, sau al oilor!


O, Doamne, al meu Dumnezeu, Pe Tine Te înalț, mereu! Numele Tău, neîncetat, De mine fi-va lăudat, Căci mari lucrări ai săvârșit. Planuri mărețe ai urzit Mai dinainte, și-ai vegheat Asupra lor, neîncetat, Înfăptuite ca să fie, La timp și cu credincioșie.


Cel cari, un bou, a junghiat – Drept jertfă – nu a arătat Că e mai bun decât cel care, Un om, ca să omoare, are. Omul care jertfește-un miel, Va fi asemenea cu cel Care, un câine, a răpit Și-n urmă, gâtul i-a sucit. Apoi, omul acela care Aduce-un dar pentru mâncare, E-asemeni celui ce-a vărsat Sânge de porc. Cel ce-a luat Tămâie și a ars-o-apoi, E ca acela dintre voi care La idoli s-a-nchinat. Cei care astfel au lucrat, Mereu și-aleg căile lor Și în a urâciunilor Mulțime își găsesc plăcere.


Căci iată, nu jertfe voiesc, Ci bunătate Eu doresc! Decât arderi de tot, mereu, Cunoașterea de Dumnezeu E ceea ce Eu am cerut!


Jertfe Îmi dați, ce se socot A fi drept ardere de tot; Apoi Mi-aduceți daruri care Menite sunt pentru mâncare. Degeaba-Mi dați jertfele-acele, Căci n-am nici o plăcere-n ele. Iată, vițeii îngrășați, Pe cari veniți ca să Mi-i dați Drept jertfe care au menire De jertfe pentru mulțumire, Nu-Mi sunt pe plac și nu-Mi priesc; De-aceea, nici nu îi privesc.


De-ați fi știut – Eu Mă gândesc – Ce-a însemnat „Milă voiesc, Nu jertfă”, n-ați mai fi vorbit Astfel, și n-ați fi osândit Pe-acești sărmani nevinovați.


Acum, puteți ca să plecați, Să mergeți și să învățați Ce-a însemnat „Milă voiesc, Iar nu jertfe”; căci Eu doresc Să îi aduc la pocăință, Nu pe cei cari sunt în credință – Neprihăniți și-evlavioși – Ci pe acei ce-s păcătoși.”


Când Samuel l-a auzit, În felu-acesta, i-a vorbit: „Mai mult îi place, Domnului, Jertfe s-aduci, în cinstea Lui – Și-arderi de tot, în număr mare – Decât să-i dai tu, ascultare? Cu mult mai mult, e prețuit, Decât tot ceea ce-ai jertfit, Faptul că tu ai ascultat De glasul Său, neîncetat. Cu mult mai mult, se prețuiește Faptul că cineva păzește Cuvântul Său, necontenit, Decât grăsimea ce-a ieșit Din jertfele berbecilor, Date de un întreg popor.


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ