3 Îmi ardea inima, în mine, Iar un lăuntric foc, în vine, Simțit-am cum mă mistuia. Atuncea dar, pe limba mea – Iată – cuvântul a venit Și-n felu-acesta, am vorbit:
De-aceea, eu am zis astfel: „Nu voi mai pomeni de El Și n-am să mai spun nimănui, Nimica, în Numele Lui!” Sărmana inimă a mea, O simt a fi asemenea Cu focul cel mistuitor, Închis precum într-un cuptor, În ale mele oase. Iată, Mă arde și nu mi se-arată, Oricât încerc să îl opresc, Cum aș putea să reușesc.