Psalmi 38:6 - Biblia în versuri 2014

⁶ Sunt gârbov și m-am istovit, Căci toată ziua am umblat Doar de-ntristare apăsat.

နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

⁶ Sunt încovoiat, peste măsură de gârbovit. Toată ziua umblu bocind.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁶ Sunt îndoit; am ajuns exagerat de cocoșat. Toată ziua mă deplasez bocind.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁶ Au putrezit și s-au înveninat rănile mele, din pricina nebuniei mele.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁶ Sunt gârbovit, peste măsură de istovit. Toată ziua umblu plin de întristare.

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁶ Sunt încovoiat și gârbovit peste măsură, toată ziua umblu în jale.

Psalmi 38:6 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ

Iov 30:28

Întregul corp mi s-a-negrit, Dar nu de razele de soare. Mă scol, în plină adunare, Speriat și strig după-ajutor! Când mă gândesc, mă înfior

Iov 7:5

Trupul îmi e acoperit Cu viermi, cu coajă pământoasă, Iar pielea mea, fărâmicioasă, Se crapă și-apoi se desface.

Psalmi 107:17

Nebunii, prin purtarea lor, Prin vina făr’delegilor, Ajunseră nenorociți,

Psalmi 145:14

Cei care cad sunt sprijiniți De Domnul și sunt întăriți, Iar cei ce sunt încovoiați, De către El sunt îndreptați.

Psalmi 31:10

Viața mi-e plină de durere Și-ncet, încet, începe-a piere, Iar în suspine, anii mei Se sting și se sfârșesc și ei. Puterile mi se sleiesc, Iar oasele îmi putrezesc, Căci făr’delegea mea cea mare Mă macină fără-ncetare.

Psalmi 35:14

Plin de durere am umblat, Ca pentru-un frate-adevărat, Ca pentru un prieten care Apropiat e. Jale mare Asemeni mamelor, și eu Simțeam în ceasu-acela greu, Iar capul mi-l țineam plecat – În acea vreme – ne-ncetat.

Psalmi 42:5

De ce ești trist, suflet al meu, Și gemete doar, scoți mereu? În Dumnezeu, să te gândești Mereu ca să nădăjduiești, Pentru că iarăși îmi va da Puterea de a-L lăuda. El pentru mine-i Domnul meu, Căci El îmi este Dumnezeu. El este a mea mântuire.

Psalmi 42:9

De-aceea, Lui, cari se vădea Precum că este Stânca mea, Vreau să Îi pun o întrebare: „De ce mă uiți acuma, oare? De ce să umblu întristat, De toți dușmanii apăsat?”

Psalmi 43:2

Tu ești Cel cari m-a ajutat Și m-a păzit pe-al vieții drum: De ce mă lepezi oare-acum? De ce să umblu întristat, Fiind de cei răi apăsat, Căci dușmănie mi-au vădit?

Psalmi 57:6

Un laț au pus în fața mea; Sufletul mi se-ncovoia; O groapă mare mi-au făcut, Însă în ea, ei au căzut.

Psalmi 6:6

De gemete, mă simt secat Și nu mai pot! Să plâng îmi vine! Tot așternutul mi-e udat, Căci nopțile-s de lacrimi pline.

Psalmi 88:9

Ochi-mi se scurg, de suferință Și se topește-a mea ființă. Plin de durere, zac și gem Și-n toate zilele Te chem. Îmi întind mâinile spre Tine, Sperând să-Ți amintești de mine!

Isaia 38:14

Ca rândunica, ciripeam; Ca un cocor, eu croncăneam; Ca porumbița întristată, Gemeam, cu fața îndreptată Spre cer, iar ochi-mi pironiți Spre înălțimi, păreau topiți. „Sunt încercat de necaz greu! Ajută-mă, o, Domn al meu!”