Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Psalmi 37:9 - Biblia în versuri 2014

9 Cei răi – cu toții – au să piară, Căci doar cei care-n Dumnezeu Și-au pus nădejdile, în țară Au să trăiască tot mereu.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

9 Fiindcă răufăcătorii vor fi stârpiți, dar cei ce-și pun speranța în Domnul vor moșteni țara.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

9 De fapt, cei care fac ce este rău, vor fi distruși; dar numai cei care speră în (intervenția lui) Iahve vor deveni proprietarii țării!

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

9 Fiindcă cei ce fac rele vor fi nimiciți, iar cei ce nădăjduiesc în Domnul vor moșteni pământul.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

9 Fiindcă cei răi vor fi nimiciți, iar cei ce nădăjduiesc în Domnul vor stăpâni țara.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

9 Căci făcătorii de rele vor fi stârpiți, dar cei ce nădăjduiesc spre Domnul vor moșteni pământul.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Psalmi 37:9
17 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

El va trăi în fericire, Și-ai săi urmași, în stăpânire, Țara o vor avea, mereu.


Cei buni – în țară – pe vecie, Vor fi stăpâni, șezând în ea.


Tu Doamne, îi vei omorî Și-n groapă îi vei pogorî, Pentru că toți cei însetați De sânge, nu vor fi cruțați, Iar cei cari înșelători sânt N-au să trăiască pe pământ, În pace, nici o jumătate Din zilele ce le-au fost date. Dar iată că în Tine, eu Mi-am pus încrederea, mereu!


Căci numai cei neîntinați – Făr’ de prihană – sunt lăsați, În țară, ca locuitori.


Și-atunci să strigi, cât vei putea, Ca izbăvire să îți dea Idolii tăi! Dar toți – câți sânt – Vor fi luați și duși de vânt, Căci cu putere foarte mare, O să-i ridice o suflare. Cei cari încredere vădesc În Mine, țara moștenesc Și-apoi stăpâni aceștia sânt Asupra muntelui Meu sfânt.”


Atunci, în Domnul tu vei sta, În El doar, te vei desfăta Și-n țară am să te sui Eu, Pe înălțimi, unde mereu Am să te fac – neîndoios – Ca să fii foarte bucuros De moștenirea cea pe care, Iacov, al tău tată, o are. Așa va fi, căci – negreșit – Domnul e Cel care-a vorbit.”


În neamul tău, vor fi găsiți Doar oamenii neprihăniți. Stăpâni, în țară, au să fie Oameni-acești, pentru vecie, Ca o odraslă pregătită, Care de Mine-a fost sădită, În slujbă să Îmi fie ea, Necontenit, spre slava Mea.


„Iată dar că o zi anume Are să vină peste lume! Ea vine amenințător Și arde precum un cuptor! Când acea zi are să vie, Precum miriștea au să fie Cei cari trufași se dovedesc Și cei cari rele săvârșesc, Pentru că arși vor fi de ea. Nimic nu le va rămânea Când acea zi are să vină: Nici ramură, nici rădăcină” – A cuvântat Acel pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are.


Căci Domnul spuse: „Fiecare, Mort, o să cadă, în pustiu. Nimeni nu va rămâne viu, Afară de Caleb – cel care, Drept tată, pe Iefune-l are – Și-apoi de Iosua – vă spun – Cel care, fiu îi e, lui Nun.”


Urmați calea lui Dumnezeu Ca, fericiți, să fiți mereu, Și multe zile să trăiți, În țara pe care-o primiți.”


Dar ei voiau, mâna să pună Pe-o patrie – cu mult mai bună – Cari nu-i o țară pământească, Ci e o patrie cerească. De-aceea, nici lui Dumnezeu Nu-I e rușine ca, mereu, Să fie Dumnezeul lor, Aflat în fața tuturor, Și o cetate-a pregătit, Pentru ai săi, El, negreșit.


În acea zi, Moise-a jurat: „Țara în care ai intrat” – Îmi zise el – „a ta să fie, Ca moștenire, pe vecie, Căci numai tu ai împlinit Ceea ce eu ți-am poruncit, Și-ai căutat să faci, mereu, Tot ce îmi cere Domnul meu.”


Tu ai făcut, din ei, mereu, Pentru al nostru Dumnezeu, O minunată-mpărăție De preoți, care au să vie – Căci rânduiți astfel, ei sânt – Să-mpărățească, pe pământ!”


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ