Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Psalmi 25:4 - Biblia în versuri 2014

4 Arată-mi Doamne, ne-ncetat, Căile Tale și mă-nvață Să am cărarea Ta, în față.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

4 Fă-mi cunoscute căile Tale, Doamne, învață-mă cărările Tale!

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

4 Revelează-mi toate metodele Tale, Doamne; învață-mă cum ești Tu!

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

4 dàlet Fă-mi cunoscute, Doamne, căile tale și învață-mă cărările tale!

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

4 Arată-mi, Doamne, căile Tale și învață-mă cărările Tale!

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

4 Arată‐mi căile tale, Doamne, învață‐mă cărările tale.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Psalmi 25:4
11 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Tu să-l asculți și, negreșit, Iartă păcatul săvârșit. Arată-i calea Ta cea bună Pe cari, piciorul, să și-l pună, Și să deschizi cerul apoi, Peste pământ să vină ploi, Căci astfel, fi-va-nevinovată Partea de moștenire, dată!


Doamne, mi-ai dăruit porunci: Fă-mă să le pricep și-atunci, Voi cugeta fără-ncetare La minunata Ta lucrare.


Fă-mă s-aud, de dimineață, A Ta-ndurare ce dă viață, Căci doar în Tine mă-ncred eu. Arată-mi Doamne, drumul meu, Pe cari să umblu ne-ncetat, Căci către Tine s-a-nălțat Sufletul meu. Doamne, de cei


Mă-nvață, mă povățuiește Și-arată-mi Doamne, calea Ta, Să pot, pe ea, mereu, a sta, Ferit fiind de toți acei Care îmi sunt vrăjmași ai mei.


Pleacă-Ți urechea, Domnul meu, La ne-nsemnatele-mi cuvinte! Ascultă-mi Tu, suspinul greu


O Doamne, însoțește-mi pașii Pe calea cea plăcută Ție, Pentru că mulți îmi sunt vrăjmașii! Fă Doamne, netedă, să fie


Doamne, mă-nvață calea Ta, Pentru că Te voi asculta Și-n adevărul Tău mereu, Voiesc – de-acum – să umblu eu! Fă-mi inima de a se teme De al Tău Nume-n orice vreme.


Acum, dacă Te-ai îndurat Și trecere am căpătat În fața Ta, găsesc cu cale, Să Îmi areți căile Tale. Atunci, Te voi cunoaște eu, Atuncea și sufletul meu Are să fie-ncredințat Că trecere am căpătat În fața Ta. Să Te gândești, Că neamul ce-l călăuzești, Este, de fapt, al Tău popor!”


E mult mai bun. Pe drumul meu, Spre nevinovăție, eu Calc ne-ncetat. Cărarea mea, Una și-aceeași e cu cea Ce duce spre neprihănire,


Toate popoarele – la fel – Spre munte, au să se grăbească Și-n acest fel au să vorbească: „Haideți cu toți să ne-adunăm Și către munte să plecăm, Căci e muntele Domnului! Să mergem dar, la Casa Lui, La Casa Celuia pe care, Drept Dumnezeu, Iacov Îl are! Haidem, ca să ne dea povețe Și-ale Lui căi să ne învețe!” Căci din Sion are să vie Legea și, după cum se știe, De la Ierusalim, Cel Sfânt, Își va trimite-al Său cuvânt.


„Așa vorbește Dumnezeu: „Un sfat, voiesc să vă dau Eu: Ieșiți în drumuri, vă uitați Jur împrejur și întrebați: „Care este vechea cărare Și care-i calea bună, oare?” Umblați pe ea și-o să găsiți Odihna care o doriți, Odihna bună, cea de care, Sufletul vost’, nevoie, are!” Dar ei răspund, la vorba Mea: „Nu vrem ca să umblăm pe ea!”


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ