Psalmi 25:2 - Biblia în versuri 2014

² Doamne, mă-ncred numai în tine, Ca să n-ajung dat de rușine Și să se bucure acei Care îmi sunt vrăjmași ai mei!

နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

² Dumnezeul meu, în Tine mă încred: să nu fiu făcut de rușine! Să nu se bucure dușmanii mei de mine!

Biblia în Versiune Actualizată 2018

² Dumnezeul meu, în Tine mă încred. Doresc să nu fiu dezamăgit; și să nu se bucure dușmanii mei văzând ce se întâmplă cu mine!

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

² Dumnezeul meu, mă încred în tine; bet să nu fiu făcut de rușine, ca să nu râdă de mine dușmanii mei!

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

² În Tine, Dumnezeule, mă încred: să nu fiu dat de rușine, ca să nu se bucure vrăjmașii mei de mine!

Traducere Literală Cornilescu 1931

² Dumnezeul meu, în tine m‐am încrezut! Nu lăsa să fiu rușinat. Să nu se laude vrăjmașii mei asupra mea.

Psalmi 25:2 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ

2 Cronici 13:18

Războiul fost-a câștigat De Iuda, care a știut, În Domnul de-a se fi-ncrezut, Dar Israelul, negreșit, În acest fel, a fost smerit.

Psalmi 13:5

Doamne, în Tine mă-ncred eu, Și-n bunătatea Ta, mereu. Veselă e inima mea, Căci mântuire voi avea.

Psalmi 142:6

Să iei aminte Domnul meu, La al meu strigăt, tot mereu, Pentru că sunt nenorocit, Sunt strâmtorat și sunt lovit! Mă izbăvește de cei cari Mă prigonesc, căci ei sunt tari.

Psalmi 18:2

Tu, stâncă și cetate-mi ești! Tu Doamne, doar, mă izbăvești! În Tine, mă ascund mereu, Căci stâncă-mi ești și scut al meu. Tu Doamne ești a mea tărie Și-ntăritură, pe vecie!

Psalmi 22:1

O Doamne, Dumnezeul meu, De ce acum – în ceasul greu – M-ai părăsit, Te-ai depărtat, În ajutor Tu nu mi-ai stat Și n-ai luat seama la cele Cari fost-au plângerile mele?

Psalmi 22:5

S-au încrezut, mereu, în Tine, Căci nu i-ai lăsat de rușine. Când către Tine au strigat, Mereu din toate i-ai scăpat.

Psalmi 22:8

„În Domnul s-a-ncrezut mereu! Să-l mântuiască Dumnezeu! Să-l izbăvească, de voiește, Pentru că Domnul îl iubește!”

Psalmi 31:1

Doamne, mereu mă-ncred în Tine, Să nu ajung dat de rușine. Mă izbăvește – Domnul meu – După dreptatea Ta, cer eu!

Psalmi 31:15

În mâna Ta e a mea soartă. De grijă – Doamne – Tu îmi poartă. De-ai mei vrăjmași și de cei care Mă prigonesc fără-ncetare, Scapă-mă Doamne, nu mai sta!

Psalmi 31:2

Pleacă-Ți urechea către mine Și-ajută-mă când strig la Tine! Fii stânca mea ocrotitoare Și cetățuia-mi de scăpare!

Psalmi 34:8

Veniți, gustați toți cei ce vreți, Ce bun e Domnul, să vedeți! Ferice e de omul care, În El, încrederea își are!

Psalmi 37:40

Sunt izbăviți de Dumnezeu – Dintre cei răi – căci fiecare Și-a pus nădejdea-n El, mereu.

Psalmi 41:11

Astfel va ști dușmanul meu, Precum că mă iubești mereu, Iar el – oricât de mult dorește – Pe mine nu mă biruiește.

Psalmi 56:1

Milă să ai, o, Domnul meu, Față de mine, tot mereu! Căci de vrăjmași sunt urmărit Neîncetat și-s hărțuit. În fiecare zi apoi, Mă chinuie și-mi fac război.

Psalmi 7:1

O Doamne, Dumnezeul meu, Scăparea mea este la tine. Mă izbăvește, tot mereu, De cel care pe urmă-mi vine,

Psalmi 71:1

La Tine Doamne, caut eu A mea scăpare, tot mereu, Căci numai astfel, niciodat’, Nu voi rămâne rușinat.

Psalmi 91:2

Zice de El: „Loc de scăpare E Domnul, în care cred eu! El e cetatea mea cea tare, El este Dumnezeul meu!”

Psalmi 94:3

Până când au să izbutească Numai cei răi să biruiască?

Isaia 26:3

Celui care a dovedit Inimă tare, Tu îi dai Pacea pe cari doar Tu o ai, Pentru că Tu Doamne-ai văzut Că el, în Tine, s-a-ncrezut.

Isaia 28:16

De-aceea, Domnul a venit Și-n felu-acesta, a vorbit: „În vremea care o să vie, O piatră, pun, ca temelie, Eu, în Sion – piatră-ncercată, O piatră scumpă, nestemată. Piatra aceasta este dusă Și-n capul unghiului e pusă. De-asemenea, ea o să fie O întărită temelie. Cel ce se sprijină pe ea, Nu va fugi, nu va cădea.

Isaia 37:10

„Să nu te-nșele Dumnezeu, În care te încrezi mereu, Zicând că „Nu va fi lăsat Ierusalimul – niciodat’ – În mâinile acelui care, Asiria în frunte-l are.”

Isaia 37:20

Acuma Doamne, Te grăbește Și-al Tău popor îl izbăvește De Sanherib, ca să se știe – În orișicare-mpărăție – Că numai Tu Doamne, mereu, Ești singur Domn și Dumnezeu!”

Isaia 37:35

Cetatea e în grija Mea. Eu sunt Cel care-o izbăvesc. Din a Mea pricină-o păzesc, Și pentru David – robul Meu – Cari lângă Mine-a stat mereu!”

Isaia 41:16

Pleava. Tu le vei vântura, Iar ele, risipite, sânt, Luate de-un vârtej de vânt, Furios, ce le va spulbera. Tu, însă, te vei bucura, Te vei făli, mereu, cu Cel Cari Sfânt îi e, lui Israel.

Isaia 49:23

De la-mpărați, vei căpăta Hrană și te vor alăpta Împărătese. Toți – la tine – Veni-vor ca să se închine Și au să-ți lingă fiecare, Țărâna strânsă pe picioare, Ca tu să știi cum că, mereu, Adevăratul Domn, sunt Eu, Iar cei ce n-au nădejdea-n Mine Au să rămână de rușine.”

Ieremia 17:18

Cei ce mă prigonesc pe mine, Plini să ajungă, de rușine, Dar eu să nu fiu rușinat! De-asemeni Doamne, Te-am rugat Să nu mă faci să tremur eu, Ci ei să tremure mereu! Doamne, adu asupra lor, Ziua nenorocirilor Și să-i lovească-ntr-o clipită A Ta urgie, îndoită!”

Romani 10:11

Căci, în Scripturi scrie: „Oricine Crede în el, să știe bine Că, de rușine, niciodat’, Nu va ajunge-a fi lăsat.”

Romani 5:5

Nădejdea, astfel întărită, Nu ne înșeală, niciodată, Pentru că-n noi a fost turnată Iubirea, de la Dumnezeu, Pe care o purtăm, mereu, În încercări, pe-acest pământ, În inimă, prin Duhul Sfânt.

1 Petru 2:6

Căci prin Scriptură, ni s-a spus: „Iată că în Sion am pus, O piatră scumpă, minunată, Aleasă, care-i așezată În capul unghiului. Iar cine, În El va crede, de rușine, Nicicând, n-are a fi lăsat.”