Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Psalmi 22:27 - Biblia în versuri 2014

27 Pământu-ntreg va ști de El Și toți se vor întoarce-astfel, La Dumnezeul nostru tare. Toate familiile care Se află pe acest pământ, În fața Domnului Cel Sfânt Veni-vor ca să se închine În vremea care grabnic vine.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

27 Toate marginile pământului își vor aminti și se vor întoarce la Domnul. Toate familiile națiunilor se vor închina înaintea Ta,

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

27 Oameni de la toate marginile pământului își vor aminti și se vor întoarce la Iahve. Toate familiile popoarelor se vor închina înaintea Lui;

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

27 Cei sărmani vor mânca și se vor sătura; vor lăuda pe Domnul cei care îl caută: „Inimile lor să trăiască în veci!”.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

27 Toate marginile pământului își vor aduce aminte și se vor întoarce la Domnul; toate familiile neamurilor se vor închina înaintea Ta.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

27 Toate marginile pământului își vor aduce aminte și se vor întoarce la Domnul; și toate familiile neamurilor se vor închina înaintea ta.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Psalmi 22:27
23 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Popoarele cele pe cari Tu le-ai făcut, s-or aduna Și-n față-Ți se vor închina, Căci va da slavă-ntreaga lume, Neprețuitului Tău Nume.


De-aceea zic Eu, către voi: Veniți la Mine, înapoi, Ca să puteți fi mântuiți Voi toți cei care vă găsiți La marginile de pământ, Căci Dumnezeu, numai Eu sânt!


Tu cere-Mi doar, și-Ți dăruiesc, Azi, neamurile moștenire, Și-ntreg pământul, Eu voiesc, Să-Ți fie dat în stăpânire.


Domnul, astfel, a glăsuit: „E prea puțin să fii numit Drept Rob al Meu, ca să Te duci Și înapoi să Mi-i aduci Pe Iacov și pe cei pe care Israel rămășiță-i are. De-aceea-n vremea ce-o să vină, Am să Te pun să fii Lumină A neamurilor care sânt Pe fața-ntregului pământ, Pentru ca, astfel, mântuire S-aduci peste întreaga fire.”


Nu va avea teamă, de Tine? Și cine are să-ndrăznească, Numele Tău, să nu-L slăvească? Tu Doamne, numai Tu ești Sfânt, Iar Neamurile, câte sânt În lume, vor veni, la Tine, În fața Ta să se închine, Căci judecățile făcute, De către Tine, sunt știute De toți – că fost-au arătate – Și le-au văzut că-s minunate!”


Familiile de popoare, Cinste și slavă fiecare Să Îi aducă Domnului!


Toți împărații se închină În fața lui, necontenit. De neamuri, el va fi slujit


Dați laudă lui Dumnezeu! Neamuri, popoare – Domnului –


Atunci când cei ce-s împărați, Peste popoare așezați, Cu ai lor oameni au să vie, Vrând, în Ierusalim, să fie, Spre a-L sluji apoi, mereu, Pe-al nostru Domn și Dumnezeu.


El are ca să stăpânească, Atuncea, și o să domnească De la o mare începând, La altă mare ajungând Și de la malul Râului, La capătul pământului.


Căci însuși ei mărturisesc, Atuncea când istorisesc, De ce primire, ne-ați făcut, De felu-n care ați știut Ca, de la idoli, înapoi, Să vă întoarceți, iar apoi, Să Îl slujiți, neîncetat, Pe Cel ce-i viu și-adevărat – Care e singur Dumnezeu –


Până a-ngăduit să vină, Să se arate în lumină, Prin scrierea prorocilor, După porunca dată lor, Și prin voința Celui care E Dumnezeu veșnic și mare; Descoperirea a fost spusă Spre-a fi la cunoștință-adusă, În fața oricărui popor. Ea e trimisă tuturor Și dă, astfel, la toți, putință, Ca să asculte, de credință.


Cât și în case. Grecilor, Iudeilor, cu stăruință, Vorbitu-le-am, de pocăință În Dumnezeu și le-am mai spus Să creadă în Hristos Iisus, Care-I al nostru Domn. Acum,


„Ce faceți?! Ce va apucat?! Stați și uitați-vă, la noi, Căci suntem oameni, ca și voi! Acuma dar – cum v-am mai spus – O veste bună, v-am adus, Ca să lăsați voi, la o parte, Aceste lucruri, ce-s deșarte, Și să vă-ntoarceți, negreșit, La Dumnezeu, cari a zidit Pământ și mare, cer și stele, Precum și tot ce este-n ele.


Iată-i că vin din depărtări. Iată că unii vin din țări Ce sunt în miazănoapte-aflate. Alții, din cele așezate Către apus; pe alți-i știm Că sunt veniți de la Sinim.


El – de credincioșia Lui Și bunătatea cea pe care Față de Israel o are – Și-a amintit și a făcut Astfel încât a cunoscut Pământul și întreaga fire, Neprețuita-I mântuire.


Află, că dacă, cu noi vii, Părtaș vei fi, în acest fel, Cu noi – cu-ntregul Israel – La tot acel bine, pe care, Domnul, ca să ni-l facă, are.”


Cu-al Său Nume, vă lăudați Și-n inimi să vă bucurați!


S-asculte pe săraci, El știe Și nu nesocotește-apoi Pe cei cari prinși sunt, de război.


Nenorociții au să vie, Găsind – în Domnul – bucurie, Iar cei săraci se îmbulzesc Căci veselie ei găsesc – Atunci – în Sfântul Cel pe care Neamul lui Israel Îl are.


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ