Psalmi 22:1 - Biblia în versuri 2014

¹ O Doamne, Dumnezeul meu, De ce acum – în ceasul greu – M-ai părăsit, Te-ai depărtat, În ajutor Tu nu mi-ai stat Și n-ai luat seama la cele Cari fost-au plângerile mele?

နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

¹ Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, de ce m-ai părăsit? Ești atât de departe de eliberarea mea și de cuvintele strigătului meu!

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹ Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, de ce m-ai abandonat? Ești atât de departe! Tu nu intervii pentru a schimba situația mea, deși am nevoie de salvare! Și totuși, eu strig spre Tine!

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹ Maestrului de cor. După „Cerboaica din zori”. Psalm. Al lui Davíd.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹ Dumnezeule! Dumnezeule! Pentru ce m-ai părăsit și pentru ce Te depărtezi fără să-mi ajuți și fără s-asculți plângerile mele?

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹ Dumnezeul meu! Dumnezeul meu, pentru ce m‐ai părăsit? Pentru ce ești departe de mântuirea mea, departe de cuvintele geamătului meu?

Psalmi 22:1 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ

Iov 3:24

Eu, cu suspine, sunt hrănit În toate zilele; doar jale, Găsesc mereu, pe a mea calea;

Psalmi 10:1

Doamne, de ce Te-ai depărtat? De ce Te-ascunzi neîncetat, Atunci când valuri de necaz Întunecă al meu obraz?

Psalmi 16:1

Păzește-mă Doamne, căci eu În Tine mă încred, mereu.

Psalmi 22:11

Să nu Te-ndepărtezi de mine, Căci în necazul care vine Să mă lovească zdrobitor, Sunt singur, fără ajutor.

Psalmi 22:16

Căci niște câini mă înconjoară. Nelegiuiții mă-nfioară, Dându-mi târcoale ne-ncetat. În al lor mijloc așezat – Iată – acuma, am ajuns. Mâini și picioare, mi-au străpuns,

Psalmi 26:9

Nu-mi lăsa sufletul să vrea, Cu păcătoșii, ca să stea, Nici a mea viață, cu cei care Sânge-au vărsat fără-ncetare

Psalmi 37:28

Fiindcă Dumnezeu iubește Dreptatea, iar pe toți ai Lui, Nicicând El nu îi părăsește: Ei sunt în paza Domnului. Cel rău zdrobit are să fie – Sămânța lui, de-asemenea;

Psalmi 38:8

Puterile-mi sunt spre pieire, Zdrobit sunt cu desăvârșire.

Psalmi 71:11

Zicându-și: „Iată, negreșit Că Dumnezeu l-a părăsit! Să-l înhățăm, căci nimenea, Scăpare, nu o să-i mai dea!”

Isaia 46:13

Iată, neprihănirea Mea Se-apropie, pentru că ea Nu e departe-acum de voi, Iar mântuirea Mea, apoi, Nu are ca să zăbovească Ci încurând o să sosească. Ea, în Sion, are să stea, Iar în Israel, slava Mea.”

Isaia 59:11

Ca niște urși, noi mormăim Și să ne văietăm doar știm, Asemeni unor porumbei Căci ne purtăm la fel ca ei. Sperăm să vină izbăvirea Și să sosească mântuirea, Dar nu vine nimic apoi. Departe ele sunt, de noi.

Levitic 2:6

Turta-n bucăți să o-mpărțești Și, cu ulei, să o stropești. Aceasta este un dar care E dat drept jertfă de mâncare.

Matei 27:46

În ceasu-al nouălea, acei, Care lângă Iisus erau – Soldați, sau cei care treceau Pe-acolo, doar din întâmplare – Îl auziră strigând tare, Parcă să-nfrunte-ai vremii ani: „O, Eli Lama Sabactani!” Cuvintele care s-au spus, Pe cruce, de către Iisus – În al durerilor ceas greu – Înseamnă: „Dumnezeul Meu, Oare, de ce M-ai părăsit?”

Marcu 15:34

Când ceasu-al nouălea s-a dus, Cu glas tare, strigă Iisus – Menit să-nfrunte-ai vremii ani – „O, Eloi! Lama Sabactani!” Aceasta-nseamnă, tălmăcit, „Doamne, de ce M-ai părăsit?”

Luca 22:44

Un chin, de moarte, L-a cuprins; Sudoarea-I care s-a prelins, În picuri mari, s-a prefăcută De sânge, și-apoi a căzut, Peste pământ. S-a tulburat Și, mai fierbinte, S-a rugat.

Luca 24:44

Apoi, El, ucenicilor, Le-a zis: „Iată ce vă spuneam, Pe când – cu voi – Eu mai eram: Căci ceea ce prin Psalmi s-a scris, Ceea ce-n Lege, Moise-a zis, Tot ce proroci-au prorocit De Mine, trebuie-mplinit.”

Evrei 13:5

Banii, nicicând, să nu-i iubiți, Ci vreau ca să vă mulțumiți Cu ce aveți, căci El a zis – Iar în Scripturi se află scris – Că „Nicicând, n-am să te las Eu, Ci te voi însoți, mereu. În nici un chip, nu șovăiesc, Și n-am ca să te părăsesc”.

Evrei 5:7

El este Cel ce S-a vădit Că, pe pământ, când a trăit – Deși aduse cereri multe Către Acel cari, să-L asculte, Putea mereu, cu lacrimi mari Și-asemeni, cu strigăte tari, Putând să fie izbăvit De moarte, că necontenit, Tatăl din cer L-a ascultat, Căci în evlavie-a umblat –

1 Samuel 12:22

Dar fiți încredințați – vă zic – Căci Dumnezeu Își ocrotește Poporul și nu-l părăsește, Din pricina Numelui Lui Cel mare. Voia Domnului E de-a vă ridica pe voi, Ca să Îi fiți popor apoi.