Psalmi 18:12 - Biblia în versuri 2014

¹² Din strălucirea ce-o avea – Ce-n fața Lui se răsfrângea – Nori au țâșnit, neîncetat, Și grindină au aruncat. Apoi s-au prefăcut, pe loc, În mari cărbuni aprinși, de foc.

နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

¹² Din strălucirea care se oglindea înaintea Lui, prin norii Lui, ieșeau grindină și cărbuni aprinși.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹² Din strălucirea pe care o reflecta printre norii Lui, ieșea grindină și veneau cărbuni aprinși.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹² Și-a pus întunericul împrejur ca un văl, s-a înconjurat ca de un cort al său de ape întunecoase și de nori deși.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹² Din strălucirea care se răsfrângea înaintea Lui, ieșeau nori care aruncau grindină și cărbuni de foc.

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹² Din strălucirea care era înaintea lui treceau norii săi cei deși, grindină și cărbuni de foc.

Psalmi 18:12 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ

Psalmi 104:2

Tu, cu lumină, Te-nvelești Căci drept manta o folosești. În mâna Ta, ceru-l cuprinzi Și ca pe-un cort Tu îl întinzi.

Exodul 19:9

Domnul, lui Moise-i spuse: „Bine! Iată că voi veni la tine, Într-un nor gros învăluit Și voi putea fi auzit, De-acest popor, când îți vorbesc. Astfel, Eu am să-i întăresc – Căci Mă va auzi pe Mine – Încrederea ce-o are-n tine.” Moise i-a spus iar – Domnului – Cuvintele poporului.

Isaia 50:3

Cerul în negură și fac, Un sac de jale, peste el.”

Matei 17:2

Iisus, pe vârful muntelui, ‘Naintea lor, Și-a preschimbat Fața. Uimiți, ei s-au uitat La fața Lui, cum strălucea Ca soarele, cum răspândea Lumină, haina Sa, în jur, Fiind, din al luminii șnur,

Matei 17:5

Când Petru, încă, mai vorbea, Un luminos nor a venit, Cu umbra i-a acoperit Și-un glas s-a auzit din nor, Înfiorând pe muritor: „El Îmi e Fiul Preaiubit! În El, plăcerea, Mi-am găsit, Iar voi, de El, să ascultați!”

Iosua 10:11

Pe când fugeau cu pas întins Spre Bet-Horon, Domnul – de sus – Un val de pietre a adus, Cu care El i-a potopit Pân’ la Azeca. Au pierit Atunci, sub piatra grindinei, Mai mulți în număr, decât cei Care-au ajuns loviți să fie, De sabie, în bătălie.

Revelația 16:21

Grindina-n urmă s-a pornit, Iar al ei bob – ce-a cântărit Aproape un talant – venea, Ca o furtună și lovea Locuitorii care sânt Pe fața-ntregului pământ. Oameni-atuncea L-au hulit, Pe Dumnezeu, căci i-a lovit Cu grindina aceea care S-a dovedit nespus de mare.”