Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Psalmi 149:6 - Biblia în versuri 2014

6 În gura lor fie – mereu – Doar lauda lui Dumnezeu, Ținând sabia pregătită Pe două laturi ascuțită,

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

6 Laudele spre gloria lui Dumnezeu să fie în gura lor, iar sabia cu două tăișuri în mâna lor,

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

6 Glorificarea lui Dumnezeu să fie în gura lor; și să aibă sabia cu două tăișuri în mâna lor –

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

6 Gura să le fie [plină] de laudele Domnului; și săbii cu două tăișuri să fie în mâinile lor,

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

6 Laudele lui Dumnezeu să fie în gura lor și sabia cu două tăișuri, în mâna lor,

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

6 Laudele înalte ale lui Dumnezeu să fie în gâtlejul lor și o sabie cu două tăișuri în mâna lor,

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Psalmi 149:6
12 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Iosua, Bani, Cadmiel, Cu Hașabania la fel, Cu Hodia, Șebania Precum și cu Petahia Și Șerebia au ieșit În față și-astfel au vorbit: „Degrabă, toți să vă sculați! Pe Domnu-L binecuvântați, Din veșnicie-n veșnicie! Și binecuvântat să fie Numele Tău sfânt și slăvit, Căci mai presus S-a dovedit, De orice binecuvântare Sau laudă! Domnu-i Cel care


Picioare, dar nu merg pe jos. Au mâini, dar nu le-au folosit Vreodată, pentru pipăit.


La Domnul și L-am lăudat, Căci lauda se dovedea Precum că e pe limba mea.


Vrednic de laudă-i, mereu, Căci mare este Dumnezeu. El este Cel mai de temut, Dintre cei care s-au văzut Precum că dumnezei le sânt, Popoarelor de pe pământ.


Acum Eu – Nebucadențar – Slavă Îi dau și-L laud iar, Pe Împăratul cerului, Căci toate lucrurile Lui Adevărate sunt, mereu. Căile Lui, văzut-am eu Că drepte sunt, necontenit. Putere, El a dovedit, Pentru că să-l smerească știe, Pe cel ce umblă cu mândrie!”


Izbăvitorii se arată Și pe Sion suie-a lor ceată, Să judece țara pe care Esau în stăpânire-o are. Dar cât despre împărăție, A Domnului ea o să fie.”


„Slăvit fie Domnul, mereu, În locuri ce prea-nalte sânt! Pacea coboare pe pământ, Peste întreg cuprinsul lui, Între oamenii Domnului!”


Căci al lui Dumnezeu Cuvânt, Venit din ceruri, pe pământ, E viu mereu și lucrător Și este mult mai tăietor Decât acea sabie care, Pe două părți, tăișuri, are: Suflet de duh, desparte El, Și-ncheieturile – la fel – De măduvă, și-n urmă, poate, La judecată, de a scoate Simțirile-n inimi ascunse Și gândurile nepătrunse.


În mâna dreaptă, se vedea Că, șapte stele, El avea. Din gura Lui era ieșită O sabie, ce, ascuțită, Pe două părți, se dovedea, Două tăișuri având ea. Ca strălucirea soarelui, Părea să fie fața Lui.


Am auzit un alt glas, cari Vuiet părea, de ape mari, Sau tunetul dezlănțuit. El, „Aleluia!”, a rostit. „Al nostru Domn și Dumnezeu, Atotputernic e, mereu! A început să-mpărățească Și-n veci, are să stăpânească!


Ehud, apoi, și-a făurit, O sabie deosebită, Pe două laturi ascuțită, Lungă de-un cot doar, bunăoară Bună de pus, la subsuoară. Sub straie, sabia, și-a pus – În partea dreaptă – și s-a dus Pân’ la Eglon, cel ce-mpărat Era-n Moab încoronat.


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ