Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Psalmi 143:6 - Biblia în versuri 2014

6 Îmi întind mâinile, mereu, Spre Tine, iar sufletul meu, Suspină-n urmă-Ți, ne-ncetat, Ca un pământ ce e uscat.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

6 Îmi întind mâinile către Tine; sufletul meu însetează după Tine ca un pământ uscat. Selah

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

6 Îmi întind mâinile spre Tine. Sufletul meu este însetat de Tine ca pământul uscat.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

6 Întind spre tine mâinile mele, sufletul meu este înaintea ta ca un pământ lipsit de apă. Sélah

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

6 Îmi întind mâinile spre Tine; îmi suspină sufletul după Tine ca un pământ uscat. (Oprire)

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

6 Îmi întind mâinile către tine: sufletul meu însetează după tine ca un pământ însetat. (Sela).

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Psalmi 143:6
13 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Te sfătuiesc, spre Dumnezeu, Să-ți îndrepți inima. Aici, Tu, mâinile, să îți ridici


E viața lui. Precum suspină, Gândind la umbra din grădină Un rob, sau cum așteaptă plata Un muncitor când munca-i gata,


Cu lacrimi numai, mă hrănesc Noapte și zi, căci mă mâhnesc Când mă întreabă fiecare: „Unde e Domnul tău Cel tare?”


De-ar fi uitat poporul meu De-al nostru Domn și Dumnezeu Și spre un domn străin apoi, Ne-am fi întins mâinile noi,


Doamne, ești Dumnezeul meu, Pe care-L caut tot mereu! Iată că sufletu-mi oftează Căci după Tine însetează. Sărmanu-mi trup se ofilește Că după Tine doar tânjește, Într-un pământ sec și uscat, Cari nu-i de apă adăpat.


Sufletul meu e plin de dor, Tânjind în adâncimea lui, După curțile Domnului. Carnea și inima, mereu, Strigă la viul Dumnezeu!


Dar pentru morți faci Tu minuni? Ei Îți înalță rugăciuni? Ori din mormânt s-au ridicat Cei morți și-apoi Te-au lăudat?


Ochi-mi se scurg, de suferință Și se topește-a mea ființă. Plin de durere, zac și gem Și-n toate zilele Te chem. Îmi întind mâinile spre Tine, Sperând să-Ți amintești de mine!


Moise a zis: „Bine-mpărate. Când am să ies eu, din cetate, Am să-mi ridic brațele-n sus, Spre Domnul și, precum ți-am spus, Tunetul o să se oprească, Iar piatra n-o să mai lovească; Și-astfel, veți știi că ăst pământ, Este al Domnului Cel Sfânt!


Nisipul ei, precum o mare, Va fi un iaz. Pământul tare, Care-i – de secetă – uscat, De ape-atunci va fi udat. În locul vizuinilor Ce sunt ale șacalilor, Vor crește trestii șoptitoare Și papură unduitoare.


Praznicu-aproape se sfârșise. Ultima zi, a sa, venise, Ea fiind ziua cea mai mare, A sărbătorii. În picioare, Iisus, atunci, S-a ridicat Și zise: „Cel ce-i însetat, Vină la Mine, ca să bea!


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ