Psalmi 140:10 - Biblia în versuri 2014

¹⁰ Cărbuni aprinși să-i pârjolească Și focul să îi nimicească! Fie-n adâncuri ca să pice Și-apoi să nu se mai ridice!

နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

¹⁰ Să cadă peste ei cărbuni aprinși; să fie aruncați în foc, în adâncuri de unde să nu se mai ridice.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹⁰ Să cadă peste ei cărbuni aprinși! Să fie aruncați în foc și în locuri adânci, de unde să nu se mai ridice!

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹⁰ Asupra capului celor ce mă înconjoară să fie silnicia buzelor lor!

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹⁰ Cărbuni aprinși să cadă peste ei! În foc să fie aruncați, în adâncuri, de unde să nu se mai scoale!

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹⁰ Cărbuni aprinși să cadă asupra lor, să fie aruncați în foc; în ape adânci, ca să nu se mai scoale.

Psalmi 140:10 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ

Geneza 19:24

Deci Lot fiind adăpostit, Din cer, potop s-a prăvălit – Ploaie de foc și de pucioasă – Lovind cetatea păcătoasă, Căci, în sfârșit, sosise ora, Pentru Sodoma și Gomora.

Psalmi 11:6

Pe cei răi, Domnul îi lovește Cu ploaie de cărbuni și foc Și cu pucioasă la un loc. Doar vântul cel dogoritor E partea și paharul lor,

Psalmi 120:4

Săgeți războinice, din cer, Cărbuni aprinși, de ieniper.

Psalmi 21:9

Și-asemenea unui cuptor Aprins și înfricoșător, Are a-i face de îndată, În ziua-n care se arată; Căci Domnul, în mânia Lui, Îi va da pradă focului.

Psalmi 55:23

Tu Doamne, îi vei omorî Și-n groapă îi vei pogorî, Pentru că toți cei însetați De sânge, nu vor fi cruțați, Iar cei cari înșelători sânt N-au să trăiască pe pământ, În pace, nici o jumătate Din zilele ce le-au fost date. Dar iată că în Tine, eu Mi-am pus încrederea, mereu!

Psalmi 64:9

Cuprinsu-i-a pe toți, de-ndată, Mărturisind cu frică: „Iată Ceea ce face Dumnezeu.” Ei recunosc astfel, mereu, Că e lucrarea Domnului Și văd puterea mâinii Lui!

Psalmi 7:17

Pe Cel Prea-Nalt, Îl laud eu, Pentru dreptatea arătată. Am să-I cânt Numele, mereu, Căci nu-am să tac eu, niciodată.

Proverbe 28:10

Acel care l-a rătăcit Pe omul cel neprihănit, Ducându-l – fără vreo pricină – Pe-o cale rea, pentru-a sa vină O să primească, drept răsplată, Groapa ce-a fost de el săpată.

Proverbe 28:17

Omul – cu cugetu-ncărcat De sângele ce l-a vărsat – Fuge spre groapă, s-o găsească. Lăsați-l! Nimeni, nu-l oprească!

Matei 13:42

Și-n flăcări, fi-vor aruncați. E plânsul, în acel cuptor, Și cu scrâșnirea dinților.

Matei 13:50

Arunce în cuptoru-aprins – În focul cel veșnic nestins – Unde-i plânsul stăpânitor Și cu scrâșnirea dinților.

Revelația 20:15

Oricine, scris, n-a fost găsit În cartea vieții, negreșit, A fost, îndată, aruncat, În iazul cel, „de foc”, chemat.”

Revelația 21:8

Dar cei curvari, sau cei fricoși, Ori ucigași, necredincioși, Precum și toți aceia care Aduc, la idoli, închinare, Sau vrăjitori, ori mincinoși, Sau cei ce se vădesc scârboși, Au parte de-un anume loc: Acela-i iazul cel de foc. A doua moarte – negreșit – Vor avea ei, de moștenit.”